Pentru aproape orice licean una dintre cele mai mari probleme o prezintă programa, mai ales lista de opere pe care trebuie să le studieze la limba şi literatura română. Şi dacă vorbim despre elevii realişti, deja ne gândim la cât de greu este de reţinut atât de multă informaţie, aparent inutilă şi plictisitoare.
De ce să învăţ 3-4 pagini despre „Plumb”? De ce să citesc „Ion”, care pare atât de sec şi vechi? Cred că cel puţin o dată ne-am pus aceste întrebări. Mai ales înainte de teste, teze şi să nu mai vorbim de sfântul bacalaureat. La real, spre exemplu, sunt aproximativ 18 opere şi niciodată elevii nu înţeleg de ce trebuie să le înveţe musai pe acestea pentru bac. Simplu! Ele, în construcţia lor, sunt reprezentative pentru fiecare perioadă şi curent în parte. Au revoluţionat şi/sau au analizat în amănunt societăţile vremii. Fără acestea nu ar exista literatura actuală, ele sunt de bază.
Problema n-ar fi că le studiem şi trebuie să le citim (ceea ce puţini o fac pentru că nu-şi dau seama cât de interesante pot fi din anumite puncte de vedere), ci că sunt necesare pagini întregi de toceală pentru a face nişte eseuri pe care oricum le vom uita imedat ce se încheie examenul.
Şi aici intervine realitatea care este, de fapt, atât de simplă. NU TREBUIE să le tocim, NU TREBUIE să învăţăm o înşiruire de cuvinte fără a le înţelege rostul. Psihotrop a venit cu o soluţie inovatoare în România. Ascultă asta:
Cum ţi se pare? Deja ştii schema minimă a romanului şi parcă-parcă ideea sa sună interesant, parcă-parcă nu mai este o carte plictisitoare şi interminabilă, ci una cu intrigă interesantă, palpitantă şi uşor de transpus chiar şi zilelor noastre.
La „Plumb” face analiza şi subliniază ideile principale. Sunt folosite cuvintele cheie ale poeziei care, astfel, devin mult mai uşor de reţinut. După 2-3 ascultări deja se poate face o schemă şi, apoi, odată ce „scheletul” este fixat, se pot adăuga detaliile care vor face diferenţa între un eseu de 1-2 pagini şi unul de 3-4, ceva mai dezvoltat. Este de o mie de ori mai simplu decât toceala cuvânt cu cuvânt.
După ce am ascultat ce spune Psihotrop despre „Moara cu noroc” mi-am dat seama că e chiar tare povestea în sine. Mi-am amintit câteva scene importante din nuvelă. Sper totuşi să nu apară vreo perlă la bac cum că Lică purta haine de la Porc. Să nu uităm că sunt melodii şi au nevoie şi de câteva dume înafară de context, pe lângă cele strict legate de operă, pentru flow, rimă etc.
Consider că Psihotrop a venit cu o idee genială făcând acest proiect muzical. Este o metodă potrivită generaţiei noastre de a ne face să învăţăm şi să citim. Totul pare mai uşor pe rap. A mai scos şi la „O scrisoare pierdută”, „Enigma Otiliei” şi urmează celelalte. Prin urmare, urmăriţi canalul lui de YouTube şi citiţi!