Teatrul reprezintă o artă, o lume a frumosului, o reflexie a societății care ne ajută să înțelegem mai bine imperfecțiunile acesteia.
Inaugurarea Teatrului Național I.L. Caragiale din București a avut loc pe data de 31 decembrie 1852, cu piesa ”Zoe sau Amantul împrumutat” , protagoniștii fiind Nina Valery si Costache Caragiale. În timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, o bombă care și-a ratat ținta a lovit teatrul. Deși clădirea a fost distrusă, Teatrul Național și-a continuat activitatea folosind două sali, Sala Studio si Sala Comedia. Actuala clădire a fost inaugurată in luna decembrie a anului 1973, iar in 2012 teatrul a fost consolidat. Instituția dispune de șapte săli pentru spectacol: Sala Mare (de tip italian, cu o capacitate de 900 de locuri), Sala Atelier, Sala Media (folosită de cele mai multe ori pentru conferințele de presă), Sala În Aer Liber (unde se țin reprezentații doar pe timpul verii), Sala Mică, Sala Pictură si Sala Studio.
Ceea ce mulți nu știu despre teatru este că, in spatele cortinei si a actorilor excepționali, există o muncă deloc ușoară. La Teatrul Național, cei peste 400 de angajați iși încep treaba înca de dimineată. Un lucru interesant este faptul că tot ceea ce publicul vede pe scenă, de la decor, până la costumații, se confecționează în interiorul teatrului.
Încercând să știu mai multe lucruri despre această artă minunată, am rugat-o pe Carmen Magdalena Sascău, actrită de peste șapte ani, să îmi povestească despre cea mai mare pasiune a ei. Astfel am aflat că o zi de muncă este văzută diferit de către fiecare artist în parte, dar este relativ mai liberă decât a celor care lucrează într-o corporație.
”Înainte de a urca pe scenă, intru in mine. Mă adun de pe unde am fost plecată si nu prea vorbesc cu nimeni, nici înainte, nici după spectacol. Acestea sunt emoțiile care construiesc și ai nevoie să simți asta pentru a putea transmite publicului. Este greu si ușor, în același timp, ca un actor să emoționeze profund spectatorii. Te epuizează și te pune la încercare, dar, după terminarea piesei, devii mândru de tine.”
Ca spectator simți lucrurile diferit. Odată cu pășirea în sală, intri într-o lume a creației, unde uiți de toate grijile si problemele pe care le ai în timpul zilei. Actorii te cuceresc cu jocul lor, făcându-te să trăiești în același timp cu ei povestea personajelor. Teatrul se adresează exclusiv planului sensibilității publicului. Emoția simțită te face să zâmbești sincer si involuntar, iar acest lucru înseamnă că artiștii și-au atins scopul.
Prin urmare, consider că teatrul este o arta impresionantă care ar trebui gustată de către toți, fiindcă aceasta dezvoltă și conturează fiecare om al societății în care trăim.