Suntem orfani în propria ţară. Cerem ajutor, căutăm părinţi în Occident! Ei sunt gata să ne primească, deoarece suntem acei orfani pregătiţi, o viaţă întreagă am muncit pentru a merita şansa de a primi o mâna plină cu speranţă.
Dacă plecăm toţi, moare ţara! Moare. Unui părinte îi fug copiii de acasă, pentru că le este dificil să discute despre ce îi doare. Însă acum s-au luat măsuri, oamenii au luat cuvântul. Târziu…
Este impresionantă mulțimea, care s-a adunat pentru a striga în cor suferinţa. Nu este vorba despre tot ceea ce-i doare, este concret, este despre tragedia care ne macină sufletele în ultimele zile. Când vezi atât de multe inimi care bat la unison, strânse din disperare, ce să mai crezi? Mai speri? Se poate, se poate şi mai bine, speranta încă există!
Nu s-au adunat ca să distrugă, nu s-au adunat ca să ceară imposibilul, ci doar îşi arată compasiunea, tristeţea, sângele care ne uneşte. Fie că vrem să credem sau nu, suntem patrioţi. M-am convins de acest lucru, toate acele perechi de ochi care clipesc ca la un semn, m-au înlăcrimat. Suntem patrioţi şi dorim mai bine, există o voce şi se face auzită. Fără scandal, fără linşări, fără răutăţi. Un marş demn de acest popor!
Foto credit 2:Radu Fabian
[…] urmă cu un an, BHM scria despre: „Tragedie în Colectiv” şi „Ignoranţa s-a sfârşit”. Deşi timpul a trecut, rănile au rămas în sufletele celor apropiaţi, pe când oamenii […]