Iubirea… un sentiment atât de puternic, atât de ambiguu, dar în același timp simplu. Ceva ce te acaparează din cap până în picioare, care îți dă viață, sau care te poate goli de energie.

Iubirea este cel mai semnificativ lucru din viața unui om. Atât știința cât și oricare ramură a artei, fie muzică, fie literatură, fie pictură, ne spun asta. Iubirea este un sentiment pe care o persoană îl are față de altă persoană.

Primul tip de iubire pe care-l simțim este cea față de familie, o iubire necondiționată, reciprocă. Mai apoi ne facem prieteni, iar această prietenie va evolua treptat spre iubire, nu romantică, un tip de iubire ce ne leagă mult mai strâns de prietenii noștri. Privind lumea într-un mod subiectiv, pot spune că cea mai complexă formă de iubire este cea romantică, o iubire pasională și neprevizibilă.

Suntem în perioada adolescenței, când cei mai mulți dintre noi avem parte de prima iubire, experiență ce ne influențează modul în care vom privi anumite aspecte în viitor, sau modul în care ne vom raporta la viitoarele relații. Lumea capătă culoare atunci când te uiți în ochii lui, când îl simți aproape, când cineva îi rostește numele și îți simți inima bătând să-ți sară din piept. Învățăm să iubim secretele și defectele unei persoane, să îi iubim orice puseu de energie, orice greșeală. Devenim dependenți de orice aspect al persoanei respective, de orice mic detaliu. A iubi cât timp ești tânăr înseamnă a risca, dar știți vorba aceea:,,Nu riști, nu câștigi.ˮ. Dragostea neîmpărtășită este ceva deopotrivă frumos si dureros. Ea sugerează posibilitatea că oamenii se pot iubi, iar această iubire nu ar rămâne neîmpărtășită dacă nu ar exista anumite obstacole. Frica de un refuz este unul dintre obstacole. În momentul în care vorbim de dragoste, deja există sentimente puternice, iar frica ne face să ne închidem în noi, să ne temem de invalidarea lor. Preferam să ținem aceste sentimente ascunse de ochii celui vizat, doar de teama că am putea pierde orice legătură pe care o avem formată deja cu persoana respectivă.

Dragostea este un joc al șanselor, nu poți fi niciodată sigur de sentimentele altcuiva, iar în momentul în care ești îndrăgostit, nu mai privești nimic într-un mod obiectiv. Iar când ceri părerea cuiva ce nu este implicat, îți va relata o cu totul altă realitate față de cea pe care ai conturat-o în sinea ta.

Sunt două categorii de oameni pe planeta asta, cei ce iubesc și cei ce sunt iubiți. Nu ai cum să obligi pe cineva să te iubească, sau chiar să te obligi pe tine însuţi să iubeşti pe cineva. Dar atunci când iubești, totul se schimbă. Nimic nu se compară cu fluturii din stomac pe care îi ai in jurul persoanei iubite, impulsul ce-ți trece prin corp atunci cand o privești.

Iubirea este o experiență de cunoaștere interpersonală, pentru că nu te-aș putea iubi dacă nu te-aș cunoaște și nu te-aș cunoaște dacă nu te-aș iubi. Tot ce-am spus, am spus din perspectiva omului îndrăgostit. Poate nu toți veți fi cu totul de acord cu ceea ce am scris, dar sunt sigură ca măcar unii dintre voi veți rezona.