Astăzi am avut parte de un interviu foarte spontan. Doamna profesoară de limba engleză Roxana Neațu ne-a încântat prin învățăturile și experiențele sale cu privire la viață și la felul în care poți întotdeauna să te descoperi cu adevărat și să evoluezi spiritual, prin ambiție, muncă și timp de calitate investit în propriul sine. Chiar dacă doamna nu a avut în plan profesoratul, viața, cu toate cotiturile și neașteptatele ei impulsuri a adus-o în locul unde, se pare, și-a găsit mulțumirea și pacea sufletească.
1. Unde ați studiat?
Pe timpul liceului am fost mai întâi filoloagă, cu rădăcini puternice în poezie, dar la vremea respectivă aveam și o pasiune pentru informatică și m-am transferat la mate info, continuând să pendulez între real și uman. După ce am absolvit liceul, am intrat la Universitate, Facultatea de Matematică, secția informatică. Apoi am continuat cu Facultatea de Limbi străine.
2. Cum au fost anii de facultate?
Pot spune că informatica nu mi-a adus cea mai fericită perioada din viața mea; băncile școlii, profesorii, colegii, cursurile și calculatoarele îmi păreau reci, fără legătură cu ceea ce speram să pot simți ca om ajuns la o fază superioară a educației. Așa că am făcut o schimbare pentru că nu mă regăseam în vocația respectivă. Am aplicat pentru Cambridge School for Languages – Advanced Language Methology UK și am intrat.
3. Ce amintiri frumoase aveți din timpul liceului?
La filologie orele curgeau poetic, pauzele însă se rupeau în grupulețe ce nu mai reflectau spiritul de grup așteptat. Totuși, după transferul la mate-info, colegii mi-au făcut perioada liceului mult mai frumoasă. Deși era clasă de olimpici, reușeau să scoată zilnic absolut totul din rutină cu glume, farse de bună calitate, vorbe de duh și spirit de clasă unită. Pentru ei am scris imnul clasei și cu ei, brusc, toată viziunea mea asupra liceului s-a schimbat în bine.
4. Ce sfat v-ați oferi dumneavoastră celei din perioada liceului?
Să nu fiu timidă și să experimentez cât mai multe activitați pentru a mă defini, chiar și pe cele ce par a nu avea legatură cu înclinațiile mele. Nu știi ce știi până nu încerci! Un dicton pe care mi-aș fi dorit să-l aplic la momentul respectiv este: „Nu condiția noastră, ci calitatea sufletului nostru ne face fericiți.” – Voltaire
5. Cum ați ajuns să predați la Colegiul Național Matei Basarab?
În mare parte dintr-o întâmplare. Pentru că luasem cea mai mare notă la examenul de titularizare, am putut să îmi aleg un liceu. Mereu am vrut să predau la un colegiu foarte bun, cu tradiție și suflet, iar destinul m-a adus la Matei Basarab. Mai târziu am aflat că și bunicul meu, Vasile Moroșanu, a fost profesor tot la Matei Basarab.
6. Ce face diferit colegiul nostru de celelalte licee?
Implicarea elevilor și a profesorilor la orele de curs și în activitățile extrașcolare. Mândria care este insuflată de longevitatea colegiului, de conexiunile dintre noi, de rezultatele la examene (și mai ales la cele Cambridge), bunul simț al elevilor și al părinților. Iar una dintre cele mai importante calități este spiritul de familie emanat de către elevi și profesori.
7. Care sunt momentele memorabile pe care le-ați trăit la Colegiul Național Matei Basarab?
Cel mai recent a fost proiectul din Polonia, unde am format legături mai strânse cu elevii mei și am reușit să îmi petrec timpul cu oameni frumoși. Prima generație de la dirigenție de acum 16 ani, care, de când au absolvit, vin în fiecare an la liceu pentru a mai discuta și a ne petrece timpul împreună, acum putând vorbi aceeași limbă de adult, trecut de ghidușiile adolescenței. Pe lânga acestea se numară multele excursii și parteneriate internaționale, voluntariate pentru educație, pentru sănătate, pentru copiii bolnavi, săraci, cu dizabilități, piese ale trupei noastre de teatru în limba engleză și chiar implicarea în revista școlii.
8. Ce înseamnă Colegiul Național Matei Basarab pentru dumneavoastră?
Locul unde m-am regasit pe mine însămi și mulțumirea sufletească că pot preda unor elevi frumoși, deștepți, deschiși , politicoși și silitori.