Partea bună din toată literatura care s-a scris până acum pentru unele persoane este că nu are în componență numai romane despre viața țăranilor și povești despre oameni ciudați care vor să se îmbogățească peste noapte. Nu vrei să citești despre viața țăranilor din secolul trecut? Foarte bine atunci, gustă niște proză contemporană! Lectura nu trebuie privită ca o pedeapsă, în orice caz, ci trebuie să fie o căutare permanentă de cărți care ți se potrivesc, pentru că operele valoroase sunt, de fapt, ascunse.
„Frumoasele străine” este o carte scrisă de Mircea Cărtărescu, apărută în anul 2010, plină de umor, care nu m-a făcut doar să zâmbesc, ci chiar să râd! Autorul redă foarte bine în cele trei proze, „Antrax”, „Frumoasele străine (Cum am fost un autor de duzină)” și „Bacoviană”, specificul României contemporane, pe lângă care se strecoară și elemente de cultură generală, multă ironie și multe hohote de râs.
De pildă, în „Antrax”, autorul primește un plic ciudat, din Danemarca, ce părea a fi umplut cu otravă. Acțiunea se petrece în vremurile în care atacurile cu antrax erau destul de des întâlnite, fapt ce nu liniștește deloc scriitorul, care, paranoic, după ce aruncă plicul la gunoi, se hotărăște să-l pescuiască înapoi, să îl ducă la poliție, să își imagineze tot felul de scenarii apocaliptice. : „Dacă vreun idiot inversa mersul ventilatorului, astfel că prin gura de aerisire a laboratorului ieșea un nor de antrax, mare cât o ciupercă nucleară, acoperind orașul? Îmi imaginam mii de morți, din Militari în Balta Albă, ba chiar și prin comunele limitrofe… Și eu, singur vinovat de absolut toate. Aveam să rămân în istorie, alături de Gingis Han, Stalin, Hitler și Pol Pot. Când avea să vină vorba despre România, străinii n-aveau să mai spună „Yes, Hagi, Nadia, Ceaucescu…”, ci „Yes, we know, Cărtărescu…” Îmi îngheța sângele în vine.” Care să fi fost explicația pentru plicul straniu pe care era scris „Why don’t you sneeze?”, decât un atac cu otravă? Sunt o mulțime de evenimente care sigur ți se vor părea familiare-și mai mult de atât, foarte amuzante, pentru că, firește, nu ți se întâmplă ție!
În a doua povestire este relatată aventura mai multor scriitori în Franța, unde aveau ca scop să promoveze literatura română, iar în a treia naratorul este invitat în Bacău, la un cenaclu, care nu decurge deloc după așteptările sale… La final, în gară, se trezește fără valiza plină de cărțile sale de poezii, dezamăgit și nerăbdător să se întoarcă acasă. Potențialii cititori vor descoperi motivul și, mai ales, vor avea șansa să afle mai multe informații despre orașul în care s-a născut poetul George Bacovia.
Așadar, dacă cineva vrea să ia o pauză de la lecturile obligatorii, poate citi cu ușurință „Frumoasele străine”. Uneori este benefic „să evadăm” din viețile noastre și să plonjăm într-ale altora, prin lectură.