Cred că fiecare dintre noi și-a pus cel puțin o dată în viață întrebarea ce este mai important, drumul sau destinația? Și adevărul e că nici eu, până azi, nu mi-am dat seama care este răspunsul corect la această întrebare.
Recent, căutând răspunsul, am găsit o poveste, care a oferit acestei întrebări un sens, o perspectivă de a privi lucrurile și poate chiar un răspuns corect la această dilemă.
„Se spune că erau trei prieteni care își doreau să urce un munte, pentru că în vârful lui trăia un batrân plin de înțelepciune, pe care își doreau să-l cunoască. La un moment dat, au ajuns la o răscruce și fiecare a continuat să-și aleagă drumul după cum îl îndemna sufletul. Primul a ales o cărare abruptă, ce urca drept către vârf. Nu-i păsa de pericole, dorea să ajungă la batrânul din vârful muntelui cât mai repede. A două cale nu era chiar atât de abruptă, dar străbătea un canion îngust și accidentat, străbătut de vânturi puternice. Al treilea a ales o cărare mai lungă, care ocolea muntele șerpuind în pante line.
După 7 zile, cel care urcase pe calea cea abruptă a ajuns în vârf extenuat, plin de răni sângerânde. Plin de nerăbdare s-a așezat să-și aștepte prietenii. După 7 saptamâni, amețit de vânturile puternice care i se împotriviseră, ajunse și al doilea. Se așeză în tăcere lânga cel dintâi, așteptând. După 7 luni sosi și cel de-l treilea, cu față strălucindu-i de fericire, semn al unei profunde stări de liniște și mulțumire interioară. Ceilalți doi erau furioși pentru că drumul lor a fost greu și au avut mult de așteptat, în timp ce drumul celui de-al treilea a fost o adevărată plăcere. Așa că l-au întrebat pe bătrânul înțelept cine a ales cel mai bine.
– Ce ai învățat tu? îl întrebă acesta pe primul.
– Că viața este grea și plină de pericole și greutăți; că este plină de suferință și adeseori ceea ce întâlnesc în cale îmi poate provoca răni; că, pentru fiecare pas înainte, trebuie să duc o luptă încrâncenată care mă sleiește de puteri. Așadar … am ales eu calea cea mai bună către tine?
– Da! ai ales bine… și tu, ce ai învățat ? îl întrebă pe al doilea.
– Că în viață multe lucruri mă pot abate din cale; că uneori pot să pierd drumul, ajungând cu totul altundeva decât doresc… dar dacă nu îmi pierd încrederea, reușesc până la urmă. Așadar… am ales eu calea cea mai bună către tine?
– Da! ai ales bine… și tu, ce ai învățat ? îl întrebă pe ultimul.
– Că mă pot bucură de fiecare pas pe care îl fac dacă aleg să am RĂBDARE; că, dacă privesc cu înțelegere, viața nu este o povară grea, ci un miracol la care sunt primit cu bucurie să iau parte; că iubirea care mă înconjoară din toate părțile îmi poate lumina sufletul dacă îi dau voie să pătrundă acolo. Așadar … am ales eu calea cea mai bună către tine?
– Da! ai ales bine…”
Acum parcă întrebarea nu mai este atât de fără răspuns, nu-i așa? Toți cei trei prieteni au ales drumul corect pentru ei, drumul din care fiecare a învățat câte ceva despre viață, despre ei înșiși. Destinația a fost pentru toți aceeași, dar drumul le-a arătat fiecăruia ceea ce aveau nevoie să vadă. Deci în final nu exista o cărare corectă sau una greșită, existau doar cărări, mai ușoare sau mai anevoioase, iar fiecare călătorie individuală a fost o lecție necesară pe care cei trei au învățat-o.
În viață, fiecare obiectiv nou stabilit, adică fiecare nouă destinație, nu este nimic altceva decât încă un motiv pentru continuarea călătoriei, o călătorie ce poate fi mai grea sau mai ușoară pentru fiecare dintre noi, dar la finalul căreia vom putea cu siguranță zâmbi, fericiți nu doar că s-a terminat, ci pentru că s-a întâmplat .