Dacă este cineva pe aici interesat de autobiografii, o sugestie bună și plăcută este „Povestea mea”, de Michelle Obama. În cazul în care mai este nevoie de vreo introducere, Michelle este soția unuia dintre cei mai importanți și cunoscuți foști șefi de stat, nimeni altul decât Barak Obama.
Cartea cuprinde memoriile acesteia din copilărie până la finalul celui de-al doilea mandat al soțului ei. Michelle descrie primii ani din viață dintr-un cartier sudic al orașului Chicago, relația cu părinții și cu fratele ei, plecarea la Princeton și Harvard, perioada în care a profesat ca avocat și și-a întâlnit viitorul soț.
Michelle și-a început viața într-o familie mai mult decât modestă, dar cu un tată care i-a rămas îndrumător toată viața, chiar și după ce a fost răpus de o boală care îl măcina de ani întregi. Învață să cânte la pian, se luptă cu câteva episoade de discriminare, apoi pleacă de acasă și devine avocat.
Într-o zi, este însărcinată de firma la care lucra să fie mentorul unui alt avocat afro-american, Barak Obama. Aici începe călătoria care i-a adus pe cei doi la cârma Statelor Unite ale Americii și care a inspirat-o pe Michelle să scrie „Povestea mea”.
Cartea este scrisă într-o manieră prietenoasă, ușor de citit și ne permite să pătrundem puțin în viața de dinainte de Casă Albă și din spatele ușilor închise ale acesteia a unei femei care a luptat mereu, nu doar pentru sine, ci și pentru alții.
De asemenea, pentru cine nu se omoară cu cititul, un documentar de o oră și jumătate cu același nume este disponibil pe Netflix, iar pe Spotify, Michelle a început un podcast unde abordează teme precum responsabilitatea față de comunitate și față de alții, pandemia de coronavirus sau sănătatea.
Personal, consider că această autobiografie este o lectură plăcută, educativă pe ici colo (pe mine m-a făcut să înțeleg cât de cât cum funcționează sistemul politic american) și prezintă o poveste despre succes, perseverență, încredere, dragoste și familie.