Din cauza izolării sociale tot mai multe persoane se află în stadiul de a privi fix pereții din casă, antrenându-se în vânători de cai verzi pe pereți și competiții de clipit cu portrete sau animale de pluș.
Dacă te afli în acest stadiu, oricare dintre miturile, concepțiile, curentele filosofice prezentate mai jos te vor antrena, ce-i drept, la privirea pereților, însă cu scop contemplator. Toate teoriile, concepțiile etc. prezentate mai jos au fost de-a lungul timpului prelucrate, li s-au adăugat argumente sau au fost ușor schimbate, dat fiind numărul mare de filosofi care și-au pus amprenta asupra lor. Pentru a afla întregul istoric al acestora, te invit să apelezi la o carte de filosofie, care sigur îți va oferi mult mai multe informații despre disputele gânditorilor în privința lor.
Mitul androginului din „Banchetul”, de Platon
Când Adrian Minune a compus „Jumătate tu, jumătate eu”, știa el ceva. Își mărturisea dorința de a se contopi cu ființa iubită în același suflet, lucru ce îmi amintește de această legendă. În mitul lui Platon, la crearea lumii existau doi oameni într-un singur corp, două suflete pereche. Deoarece zeii se temeau de puterea pe care o dețineau, îi separă, lăsându-le însă apoi darul iubirii, acela de a se regăsi şi a se reuni. Așadar viața se transformă într-o căutare neîncetată a sufletului pereche pe care cei mai mulți nu îl găsesc. Te-am întristat deja?
Ipoteza Malin génie a lui Descartes
Descartes a încercat prin această ipoteză să fondeze cunoașterea umană pe temelii sigure, așa că începe să se îndoiască de toate lucrurile, afirmând că nu ne putem încrede în simțuri. Faptul că am putea fi niște simple creiere într-un borcan, conectate la un calculator deținut de un geniu rău, îl face să dezvolte următorul raționament:
„1. Je ne sais pas s’il n’y a pas un malin génie qui me trompe sur l’existence du monde extérieur.
2. Si je ne sais pas s’il n’y a pas de malin génie qui me trompe, alors je ne sais pas si le monde extérieur existe ou non.
3. Je ne sais pas si le monde extérieur existe ou non.”
Neputând așadar să se bazeze pe simțuri, pe care le vede înșelătoare și influențate de geniul rău, vede rațiunea, „cogito”, ca fiind singurul punct de certitudine prin care încearcă să recreeze cunoașterea. De aici ia naștere faimoasa propoziție „Je pense, donc je suis”, sau „Cogito ergo sum”.
Tu ce zici? Ești un simplu creier într-un borcan?
Paradoxul toleranței dezvoltat de Karl Popper
Ah, ce alt mod mai bun de a-ți scurtcircuita creierul decât un paradox? „Pentru a menține o societate tolerantă, societatea trebuie să fie intolerantă la intoleranță”, spunea Karl Popper. Această idee devine aparent paradoxală și vine în ajutorul criticii aduse relativismului, care considera că orice viziune falsă sau greșită din punct de vedere moral poate fi justificată.
Solipsismul excesiv
Solipsismul este o concepție conform căreia numai conștiința individuală este reală. Pe scurt, o persoană este adeptă a solipsismului extrem atunci când consideră că tot ceea ce o înconjoară este rezultatul imaginației sale, inclusiv persoane. Această concepție a fost atacată de-a lungul timpului și chiar negată, dar totuși e interesant să te gândești cum ar fi dacă ar fi adevărată… Tu singur-singurel în lume, înconjurat doar de reflectările personalității tale. E puțin frustrant.
Teoria sferelor muzicale a lui Pitagora
Cine ar fi crezut că în timpul liber, în loc să creeze formule matematice dificile pentru triunghiul dreptunghic, Pitagora se ocupa și cu altceva?
Pentru pitagoreici, sunetele puteau fi determinate matematic, printr-un procedeu complicat, întrucât diferențele dintre ele rezultă raporturi numerice. Aceștia considerau că, asemenea tuturor obiectelor aflate în mișcare, planetele emit sunete. Fiecare produce un sunet propriu influențat de mărimile sale. Împreună formează muzica sferelor, o armonie de sunete pe care noi nu o putem percepe, deoarece o auzim tot timpul, de când ne naștem și până murim.
Cum crezi că sună această muzică a sferelor?