• De ce v-aţi ales meseria de profesor?

   În primul rând, a fi profesor nu este o meserie, este o vocaţie. A fi profesor înseamnă mai mult decât a merge într-o instituţie, a semna condica şi „a presta” la locul de muncă. Profesorul este cel care formează caracterele tinerilor. Întotdeauna mi-am dorit să fiu pentru elevii mei profesorul pe care eu nu l-am avut, dar pe care mi l-am dorit. Am avut, de-a lungul timpului, mulţi profesori valoroşi, profesori care m-au marcat (la modul pozitiv) şi de la care am avut multe de învăţat. De învăţat, nu de copiat, deoarece am încercat, şi sper că am reuşit, să fiu şi să rămân „original”. În clipa de faţă, sunt (încă) pasionat de ceea ce fac şi nu mă văd făcând altceva. Îmi place să fiu profesor!

  • Cum a fost prima experienţă a dumneavoastră ca profesor?

   Nu vreau să spun lucruri mari, dar, cu toate că mi-am început cariera la catedră destul de devreme (la 21 de ani), mi s-a părut că acolo este locul meu. La sfârşitul orei, mi-a părut rău că s-a sunat şi că mai aveam atâtea lucruri de spus. Este o „meteahnă” a celor tineri, care cred că trebuie să arate de la prima oră tot ceea ce ştiu.

  • Ce vă place la Colegiul Naţional Matei Basarab?

   Totul! Colectivul, conducerea, dar în primul rând, elevii. Este un lucru minunat să întâlneşti şi să colaborezi cu astfel de oameni, atât în Cancelarie, cât şi la clasă. Din toate punctele de vedere, este minunat să fii profesor în Colegiul Naţional „Matei Basarab”!

  • Ce ne puteţi spune despre echipa dumneavoastră de fotbal preferată şi de ce o susţineţi?

   Nu este un secret pentru nimeni faptul că sunt un suporter al echipei RAPID! Nu cred că pot spune mai mult: RAPID-ist te naşti, nu devii!