Când auzim de Politehnică, ne gândim la oameni deștepți, practici, cu abilități și competențe remarcabile, pe care, din păcate, unii tind să îi numească ,,șoricei de bibliotecă” sau roboți programați, care stau cu nasul în carte 24/7. Bineînțeles că acest lucru nu este adevărat, însă formarea prejudecăților a devenit deja un obicei al oamenilor.
Am vorbit despre acest fapt cu Alex Rotaru, student în anul I la Universitatea Politehnica din București, la ingineria autovehiculelor și fost elev al Colegiului Naţional „Matei Basarab”, care m-a introdus cumva în această lume de după liceu și mi-a povestit despre facultatea care s-a ridicat la nivelul așteptărilor sale. Eu sper că acest articol vă va ajuta să vă faceți o idee, dacă vă gândiți să optați pentru aceasta, dar și să vă dea un sfat despre cum să alegeți facultatea potrivită pentru voi.

Cum a început totul.

AR: Într-a XII-a! Până atunci mi se părea că e prea devreme să-mi fac griji. Nici la început nu eram prea sigur de ceea ce voiam să aleg deoarece erau foarte multe opțiuni. Eram puțin speriat deoarece majoritatea colegilor mei știa deja ce vrea să facă și am zis că a venit vremea să mă orientez și eu. Am avut dintotdeauna o gândire logică și îmi plăcea fizica, deci am devenit interesat de această parte tehnică a lucrurilor.

Meditații.

AR: Am făcut la matematică – niciodată nu mi-a plăcut, dar am înțeles că am nevoie și de ea pentru a urma ceea ce îmi place, de fapt; la română, o dată la două săptămâni, unde discutam operele pentru BAC și la fizică, dar într-a XII-a.

Despre concursul de la Poli.

AR: Acesta este o preadmitere ce se bazează pe o serie de concursuri vizate de universitate, care acordă un anumit punctaj. Dacă este atins scorul impus de facultate, se poate echivala cu BAC-ul și poți fi admis de dinainte, la înscriere fiind nevoie doar de diplomă.

Rutina studenților.

AR: Cursurile mele încep de la 8 și țin până pe la 14, de luni până joi, iar următoarele trei zile sunt libere. Îmi notez pe niște foi ce facem la seminare și ascult ce spune profesorul. După ore îmi mai aloc încă vreo două să asimilez, să înțeleg mai bine ce am făcut și să mai predau lucrări în cazul în care este nevoie.

Despre cursuri

AR: Facem matematică – algebră și analiză, destul de asemănătoare până acum cu ce am făcut în liceu, chimie anorganică, știința și ingineria materialelor, care, deși e o materie stufoasă, este foarte interesantă și merge mână în mână cu chimia anorganică. Facem informatică – programare, la care dacă ai terminat un profil real sigur te descurci, fizică – ceva foarte diferit față de liceu, un studiu amănunțit, dar tot a rămas materia mea preferată. Și mai este un opțional: psihologia educației, pe care, dacă îl parcurgi, poți obține o diplomă care îți atestă psibilitatea de a preda ca profesor în gimnaziu.

Profesorii

AR: Nu am avut până acum probleme cu niciun profesor! Sunt foarte indulgenți și plăcuți, gestionează bine lucrurile și ne adaptăm împreună la această predare online. Îmi place că prin conduita lor mă fac să fiu activ și să-mi doresc să învăț. În mod surprinzător, mi se pare că nu aveam aceeași tragere de inimă în liceu, cum am acum la facultate!

Timp liber

AR: Am destul de mult timp liber să învăț, cât și să mă distrez. Îmi pot practica hobby-urile și petrece timpul cu prietenii. Acum, că vor veni sesiunile, încerc să învăț… nu mă omor, dar nici nu trec ca gâsca prin apă.

Ce spune lumea

AR: Oamenii limitează facultățile – ,,dacă ești în domeniul transportului, te faci șofer de tir sau mecanic; dacă ești la medicină, te faci doctor” ceea ce e total neadevărat! Opțiunile sunt nenumărate, ramurile o mulțime, iar domeniile asemenea, să nu mai vorbim și de oportunități!

O recomandare

AR: Nu este o facultate pe care s-o faci doar ca să fie făcută. Trebuie să fii implicat, să ai o anumită percepție și puterea de a avea răbdare să treci prin ea. La început, mi-am făcut griji și am avut ceva rețineri, dar pe parcurs mi-am dat seama că am făcut alegerea bună și că m-am grăbit să trag concluzii înainte să aștept să mă adaptez. M-am bucurat să cunosc oameni ca mine, deschiși, cu care mă înțeleg și mă simt foarte bine.

Pentru cei nehotărâți, care totuși au citit până aici

După discuția cu Alex, am realizat care sunt cuvintele cheie pentru viitor: ,,PAȘI MICI”. Totul începe cu pași mici. Facultatea este un stadiu important din evoluţia noastră, iar dacă stăm să analizăm, nu putem parcurge o distanță mai lungă printr-un singur pas mare. Este esențial să te gândești bine la ceea ce îți place cu adevărat și la ceea ce ești tu ca persoană, spre a descoperi ce direcții să urmezi. Făcând pași mici, vei găsi ceea ce aștepți și, dacă nu găsești, înseamnă că ai omis ceva pe parcurs. Nu e ca și cum nu ai acces la informație, trebuie doar să fii puțin atent.
AR: Te încurajez să te duci spre ceea ce îți place, în detrimentul standardelor pe care le-ar avea societatea. Să nu îți pierzi identitatea făcând ceea ce nu te satisface. Știu că sună mai tumblrish, dar trebuie să cauți înăuntrul tău și să fii sincer cu tine!

About The Author

Reporter

Membru din Octombrie 2020

Related Posts