Încurcați și împleticindu-ne printre zilele de azi, cică moderne, printre anii aceștia de adolescență, avem amalgamul de stări și sentimente la degetul mic. Sau, mai bine zis, peste tot printre atomii noștri, deși nu suntem siguri unde anume. Într-adevăr, este fascinant, mai ales având în vedere că toți, mai mult sau mai puțin, odată cu creșterea numărului de ani, ne dorim să ne întoarcem în perioada prin care chiar acum trecem. Însă, adevărul crud este că, deși dramatismul acestei vârste este privit cu simpatie, poate deveni o adevărată dramă pentru cei care sunt atinși de el.
Depresia și anxietatea sunt noțiuni din ce în ce mai des întâlnite în conversațiile adolescenților, cu probabilitatea ridicată chiar de a deveni comune. Astfel, astăzi le vom lua de cap, le vom strânge în pumni și le vom putea înțelege, fiind deja cu adolescența de gât.

Topic:

  • Ce sunt depresia și anxietatea?
  • Cum pot știi? Simptomele fiecăreia și diferențele dintre acestea.
  • Tipuri de depresie, respectiv anxietate.
  • De ce? Cauzele.
  • Tratament.
  • Ai regăsit o persoană pe care o cunoști printre rândurile de mai sus? Cum o poți ajuta? Atitudini comportamentale față de aceasta.
  • Te-ai regăsit chiar pe tine însuți? Uite cum te poți auto-ajuta.

I. Ce sunt depresia și anxietatea?

Depresia este o tulburare mentală comună și serioasă care afectează în mod negativ starea de spirit, modul de gândire și comportamentul. Tratabilă, cauzează sentimente de tristețe și/sau pierderea interesului în activitățile care odată îți făceau plăcere. Poate conduce la o varietate de probleme emoționale și fizice și poate afecta abilitatea de funcționare pe plan profesional și/sau personal a individului.
De reținut este diferența semnificativă dintre a avea depresie și a te simți trist. Cea din urmă este cauzată de anumiți factori externi, durează o anumită perioadă, apoi trece, pe când depresia este formată din toate aceste sentimente și momente “depresive”, având un character constant și o durabilitate de cel puțin 2 săptămâni.
Anxietatea este o teamă fără obiect. Adeseori este un răspuns a unei amenințări imprecise, date de posibilitatea ca ceva rău să se întâmple. De exemplu, posibilitatea ca cineva să te rănească când ești pe stradă sau de a spune ceva greșit ori de “a fi penibil” în fața altor persoane.
De reținut că nu este sinonimă cu frica, deoarece cea din urmă este provocată de amenințări imediate, definite. Spre exemplu, atunci când te plimbi pe stradă, iar cineva vrea să îți fure un obiect aflat în posesie.

II. Simptomele fiecăreia și diferențele dintre acestea.

Depresia și anxietatea au trăsături mentale distincte, deci indicatorii mentali sunt diferiți.

Oamenii cu anxietate pot:

  • Să se îngrijoreze legat de viitorul imediat sau de cel de lungă-durată
  • Experimentează un haos de gânduri necontrolabile în legătură cu ce ar putea merge prost
  • Să evite situațiile ce le provoacă anxietate, pentru ca gândurile și sentimentele să nu-i consume
  • Să se gândească la moarte în sensul în care le este frică de aceasta din cauza simptomelor fizice ce pot apărea
  • Dificulatate de concentrare
  • Dificultate de a adormi sau de a dormi
  • Dormit mult prea mult sau prea puțin
  • Amețeală
  • Creșterea intensității bătăilor de inimă, a presiunii sângelui, transpirație
  • Tensiune musculară
  • Respirație scurtă
  • Dificultate de concentrare, memorie slabă
  • Energie scăzută
  • Schimbări în apetit, fie scăderea lui, fie un apetit crescut
  • Mișcare și vorbire mult mai încete
  • Durere fizică lipsită de cauză

În funcție de natura anxietății, acești indicatori pot varia, de exemplu cei cu tulburare anxioasă generalizată se pot îngrijora legat de o multitudine de subiecte, evenimente sau activități. În schimb, cei care suferă de tulburare anxioasă socială pot rezista fricii de evaluări negative sau respingere din partea celor din jur, însă întâmpină dificultăți când este vorba despre a întâlni noi persoane sau alte provocări sociale. Cei cu tulburare obsesiv-compulsivă pot manifesta obsesii, adică gânduri nerealiste sau impulsuri mentale ce se extind dincolo de grijile zilnice.

Printre cele mai frecvente simptome ale drepresiei, se numără:

  • prezența unei stări depresive, a unei stări triste pe toată durata zilei
  • interesul pentru activitățile ce îi făceau plăcere este scăzut
  • tulburări alimentare (greutatea corporală și aspectul fizic suferă modificări, că urmare a lipsei de interes către propria persoană, a creșterii sau scăderii apetitului)
  • tulburări de somn
  • senzații accentuate de oboseală
  • prezența sentimentului de vinovăție
  • capacitate de concentrare diminuată
  • prezența gândurilor morbide
  • prezența ideilor sinucigașe
  • lentoare psihomotorie


Simptome specifice adolescenților:

Lentoarea psihomotorie, ce se manifestă prin încetinirea gesticii, mimică săracă: nu este afișat niciun semn de tristețe. Cu toate acestea, adolescentul poate fi irascibil, încăpățânat, ostil, dispretuitor, indiferent la evenimentele din jurul lui. Lentoarea psihomotorie nu este constantă, această poate dispărea pentru anumite intervale de timp. Pe durata acestor intervale, adolescentul este ocupat cu alte activități și poate manifesta o gestică normală. Pe plan psihic, lentoarea psihomotorie se manifestă că o încetinire a gândirii.

Adolescentul poate manifesta interesul pentru un alt tip de activitate, precum:

  • Ascultarea anumitor genuri de muzică etc și se izolează.
  • Iritabilitatea este un alt simptom des întâlnită. Aceasta se manifestă în special cu persoanele cu care adolescentul are o relație afectivă: membrii familiei, prieteni. Acest simptom poate apărea că urmare a încercărilor celor din jur de a-l stimula.
  • Dacă aceste simptome se manifestă ca urmare a altor afecțiuni medicale, a unor tratamente medicamentoase, atunci nu se poate pune diagnosticul de depresie.
  • Diferențe dintre depresia ce se manifestă asupra adolescenților și cea a adulților:
  • aspectul fizic al adolescentului nu are aspectul unui om care suferă de depresie
  • adolescentul nu menționează tristețea că fiind una dintre simptome
  • adolescentul respinge tentativele de ajutor ale celor din jur
  • prezența inhibiției temporare a lentorii psihomotorii (adolescentul manifestă stări de ostilitate, indiferență, concomitent cu momente în care se implică și este activ)
  • Simptomele depresiei trebuie să dureze cel puțin 2 săptămâni pentru ca o persoană să fie diagnosticată cu aceasta.

III. Tipuri

Tipuri de depresie:

  • Depresia de inferioritate, caracterizată prin prin complexe de inferioritate, stimă de sine scăzută; adolescentul are convingerea că nu este iubit, înțeles, apreciat. El poate crede că nu este suficient de inteligent, că nu are un aspect fizic plăcut. Pot apărea anumite comportamente defensive sau reacționale. Aceste comportamente se dezvoltă că urmare a dorinței adolescentului de a a-și demonstra valoarea personală.
  • Depresia de abandon sau depresia-limită apare frecvent la adolescenți care au suferit un abandon sau care au avut anumite lipsuri. Caracteristica principală a depresiei de abandon este autoagresivitatea sau heteroagresivitatea. Adolescentul plânge des, se simte deprimat și prăbușit, evocă amintiri ale abandonurilor. Cazurile de depresie de abandon sunt adesea asociate cu numeroase tentative de suicid.
  • Depresia mascată reprezintă echivalentul manifestărilor depresive specifice adultului, dar întâlnite la adolescent. În acest caz, simptomele depresiei nu sunt accentuate, nu sunt însoțite de simptome principale pentru diagnosticare. De altfel, simptomele acestui tip de depresie se ameliorează sau dispar mai repede sub tratament antidepresiv. Depresia mascată are la bază o traumă sau un eveniment care a afectat starea psihică a adolescentului în trecut. Poate apărea și în cazul adolescenților care sunt îndrumați în două direcții diferite de către cei doi părinți. Adolescentul poate manifesta anxietate, fobie școalară, eșec școlar, comportamente toxicomanice etc.
  • Sindromul subdepresiv Sindromul subdepresiv este caracteristic vârstei adolescenței. Simptomele acestui sindrom nu sunt sufieciente pentru a se putea diagnostica individul cu depresie. Aceste simptome sunt considerate de unii autori ca aparținând travaliului psihic al acestei vârste. Adolescentul manifestă plictiseală, proastă dispozițe. Plictiseala a fost caracterizată ca o lipsă de interes. Despre plictiseală se mai poate spune că este o stare de așteptare pentru ca anumite lucruri să se întâmple, o stare greu de suportat. Această stare poate fi interpretată și ca o distanțare față de obiect, ca un paravan ce îi  permie adolescentului să se protejeze de emoții sau trăiri intense.
  • Proasta dispoziție constituie o latură a deprimării. Aceasta este caracterizată prin neimplicare, lipsă de interes, distanțare față de obiecte, persoane. Cu toate acestea, și în acest caz se poate menționa aceas stare de aștepare, deoarece adolescentul ar putea să se implice în activități noi.

Tipuri de anxietate:

  • Tulburarea de anxietate generalizată (îngrijorările excesive). Adolescenții cu anxietate generalizată manifestă stări afective negative și tensiune în raport cu mai multe evenimente sau situații percepute ca fiind negative, însoțite de plângeri non-specifice despre disconfort în general. Copiii și adolescenții necesită încurajări repetitive cu privire la performanțele lor din trecut, prezent sau viitor. Cele mai frecvente simptome sunt: neliniștea și tensiunea, starea de oboseală, dificultățile de concentrare, iritabilitatea, tensiunea musculară, tulburările de somn.
  • Anxietatea socială (refuzul școlar și mutismul selectiv). Fobia socială este conceptualizată ca o teamă pronunțată și persistentă față de situații care implică interacțiune socială sau evaluare socială. Anxietatea socială adesea este asociată cu atacuri de panică și puternice reacții somatice. Este mai frecventă în copilăria târzie și adolescență timpurie. Tabloul simptomatologic include: acuze somatice, elemente de depresie și gânduri de suicid, probleme de externalizare comportamentală, abandon școlar, consum de substanțe, mutism selectiv.
  • Fobiile specifice (frica de animale, frica de dentist, frica de medici). Adolescenții pot să resimtă stări puternice de anxietate față de o serie de obiecte, animale sau situații. Acest tip de anxietate pare să fie mai frecvent în rândul fetelor și poate să se manifeste în diferite perioade de vârstă.
  • Tulburarea obsesiv-compulsivă. Ritualurile, gândirea magică și atingerile repetitive sunt manifestări considerate normale în perioada copilăriei, iar gândurile obsesive sunt parte a mecanismelor de socializare în adolescență. Obsesiile sunt gânduri recurente și intruzive care determină stări de disconfort și anxietate, fiind diferite de îngrijorările de zi cu zi. Compulsiile reprezintă comportamente sau acte mentale pe care copilul le efectuează pentru a reduce anxietatea. În timp simptomele tulburării obsesiv compulsive se pot schimba, de exemplu copilul poate începe încă din copilărie cu spălatul compulsiv, mai târziu se poate dezvolte un comportament compulsiv de verificare și spălatul în manieră compulsivă să înceteze. Principalele obsesii sau gânduri nedorite și deranjante care apar în minte și declanșează un grad mare de anxietate sunt: frica de contaminare, frica de a se răni pe el sau pe alții, frica de a răni pe alții în mod intenționat, obsesiile pentru simetrie și exactitate. Cele mai frecvente compulsii sunt: spălatul compulsiv, cumpulsia curățeniei, compulsii de verificare, numărarea sau atingerea, compulsii de ordonare și aranjare, nevoia de a spune sau a se confesa.
    Tulburarea de panică. Atacurile de panică reprezintă cel mai puțin recunoscut diagnostic în cadrul copiilor și al adolescenților. În rândul copiilor acestea sunt determinate de: îngrijorări, teroare (frică acută extremă), amenințări percepute despre viitor. Odată diagnosticată, aceasta poate fi redusă sau eliminată complet în 70 – 90% din cazuri.
  • Tulburarea de stres post traumatic (PTSD) . Este o tulburare de anxietate care poate să apară în urma unei traume majore. Copiii și adolescenții cu PTSD pot avea o mulțime de simptome ce se pot încadra în trei categorii: retrăirea traumei, încercări de a evita orice poate reaminti evenimentul traumatic, anxietate excesivă. Riscul de a dezvolta PTSD este determinat de severitatea evenimentului traumatic. Simptomele specifice acestui tip de tulburare sunt: amintiri supărătoare despre traumă, coșmaruri despre traumă, evitarea amintirilor despre traumă, pierderea interesului pentru activitățile care înainte îi făceau plăcere copilului, detașarea și aplatizarea afectivă, dificultăți de somn, accese de furie, dificultăți de concentrare și hipervigilență.

IV. De ce? Cauzele.

Factorii care pot conduce la depresie și anxietate sunt:

  • Biochimici: schimbări la nivelul secreției anumitor substanțe ale creierului
  • Genetici: depresia se poate moșteni
  • Personalitatea: adolescenții cu o stimă de sine scăzută, care sunt ușor afectați de stres, sau care sunt genetic pesimiști par să fie foarte succeptibili la a experimenta depresia și anxietatea.
  • Mediul înconjurător: expunerea continuă la violență, neglijență, abuz sau sărăcie sunt, de asemenea, predispuși la aceasta, alături, desigur, de factorii de natură socială, o situație școlară nefavorabilă, o relație tensionată cu părinții, divorțul acestora etc.

V. Tratament

Al depresiei:

  • Terapii cognitiv-comportamentale au rolul de a modifica percepția cognitivă și afectivă asupra relațiilor cu cei din jur și asupra mediului înconjurător. O altă caracteristică a acestei terapii constă în identificarea, prioritizarea și rezolvarea problemelor pacientului. Astfel, aceasta se centrează pe momentul prezent, pe modul de gândire și comportamentul pacientului. Astfel, se prioritizează probleme specifice ale pacientului și se conturează posibilele soluții pentru acestea. Prin terapiile cognitiv-comportamentale se realizează alianța terapeutică. De asemenea, terapeutul stabilește cu pacientul modalitățile și etapele pe care le vor parcurge pe durata terapiei.
  • Tratament medicamentos: acesta poate fi administrat la recomandarea medicului psihiatru. Doar în această situație tratamentul medicamentos poate fi administrat. Studiile efectuate asupra medicamentelor antidepresive au evidențiat o creștere a riscului de suicid. La persoanele sub 18 ani s-au evidențiat și alte efecte secundare, precum: agresivitate, furie, comportament de opoziție, ideație suicidară.

Al anxietății:

  • Intervenția adresată direct adolescentului
  • Intervenția de grup și în grup
  • Intervenția adresată părinților

Expunerea ca tehnică comportamentală: strategie care implică confruntarea directă sau imaginară cu stimulul fobic (anxiogen).


Există două variante majore de expunere:


Confruntarea directă sau in vivo (când copilul este prezent în relația cu obiectul sau situația care determina frică, de exemplu un câine, sau vorbitul în fața clasei);
Confruntarea imaginară sau in vitro (specialistul descrie în detaliu obiectul sau situația iar copilul ascultă și își imaginează detaliile cât mai concret posibil).


Tehnici cognitiv-comportamentale: Expunerea și în această abordare deține un rol central dar este însoțită de multe alte tehnici (lauda, recompensa, sau alte strategii de întărire). Cele mai recente protocoale de intervenție conțin proceduri specifice care au ca obiective percepția asupra stimulului aversiv sau a pericolelor, proces adesea numit „restructurare cognitivă“. Acest proces implică într-o primă fază identificarea gândurilor negative și înlocuirea acestora cu gânduri sau interpretări alternative. Elementul esențial în restructurarea cognitivă este practica. Astfel, copilul învață că situațiile sau obiectele care îi provoacă frică nu de fiecare dată se manifestă la fel (îngrijorările nu de fiecare dată sunt adevărate). În aceste situații rolul adultului (părinte, profesor, consilier, medic, psiholog etc.) este să ghideze, să susțină și să încurajeze copilul pe întreaga durată a tratamentului. Este important ca adultul să comunice cu copilul imediat după expunere „Cum a fost?“, și să-l ajute să identifice succesul și să recunoască „sentimentul de siguranță“.

Modelarea: este o strategie de intervenție în care copilul observă o altă persoană (adult) care interacționează cu succes cu situația sau obiectul aversiv. Adultul poate să mângâie un câine și să-i prezinte copilului că animalul este blând și frica nu este justificată. Modelarea poate fi făcută cu ajutorul unui model real sau a unui model simbolic prin vizionarea unui film sau prezentarea unor poze. Modelarea adesea este urmată de tehnica de expunere.

VI. Ai în minte pe cineva care se regăsește în rândurile de mai sus? Cum poți ajuta?

În cazul depresiei

În primul rând, ai grijă de tine! Să iubești și să-ți pese de cineva cu depresie nu este întotdeauna un lucru ușor. Din contră, trebuie să grijă de stările tale, de sentimentele și gândurile tale, căci depresia nu se trasmite doar trecând strada, ca o răceală, sau, mai nou, draga noastră minune, corona virus, însă poți să ajungi în stări depresive, iar, cu timpul, să împarți boala celui drag.

Nu învinui, nici pe cealaltă persoană, nici pe tine, nu judeca, oferă dragoste necondiționată și ascultă ceea ce are de zis.

  • Nu le spune să încerce mai tare, nu este voința lor de a fi astfel, căci în foarte multe cazuri, acest lucru depinde de o insuficiență la nivelul secreției vreunei substanțe, iar încercarea de a le schimba dispoziția nu este decât inutilă.
  • Nu le simplifica starea prin afirmații precum “Zâmbește!” sau “Înveselește-te!”. Precum ei nu se pot face să secrete mai multă serotonină, nici nu pot decide să fie fericiți.
  • Nu exprima neîncredere prin fraze ca “Dar nu arăți depresiv.”, “Nu pari deloc trist.”. Adolescenții se pricep la a-și ascunde stările reale, mai ales când este implicată opinia celor din jur, bullying-ul, remărci critice sau, doar, indiferență.
  • Nu le anula durerea prin cuvinte ca “Haide, măi, alții o duc mult mai rău.”, “Nu cred că este chiar atât de greu de dus. Poate dramatizezi puțin.”. Da, viețile altor oameni pot fi mai rele, mai dureroase, însă depresia nu este despre cât de gravă este o situație, ci despre cât de gravă este resimțită. Iar de multe ori anumite motive concrete pot chiar lipsi.
  • Nu-i învinui. Afirmații precum “Este totul în capul tău”, “Ți se pare.”, “Exagerezi. Dramatizezi” nu își au rostul. Depresia nu este o boală pe care cineva allege să o aibă, iar, desi de multe ori cauzele nu sunt exacte, apariția ei depinde de mulți factori involuntari, precum genetica, secreția anumitor hormoni, schimbări hormonale etc. Deci, nu depinde de cei care o au.
  • Deseori este foarte greu să îți găsește cuvintele potrivite în fața unei persoane ce suferă de depresie, însă nu trebuie să te ferești din a le spune că nu știi ce să zici, însă asigură-i că le ești alături, arată-le acest lucru purtându-le de grijă, vorbind despre aceste stări, încearcă să descoperi ce îl face să se simtă bine și în siguranță. Aceste mici lucruri esențiale fac cât o mie de cuvinte.
  • De asemenea, nu uita că sunt oameni. Deși diferiți, mai sensibili, bolnavi, încă oameni, ce au nevoie de respect, de o atitudine normal și firească din partea ta, dar grijulie.

În cazul anxietății

Dacă este însoțită de simptome ale depresiei (tulburare anxios-depresivă), se pot aplica și metodele de mai sus, alături de următoarele:

  • Temperează-i modul de gândire și ajută-l să-și controleze gândurile iraționale. O sa observi ca un anxios este prizonier al unui mod defectuos de gândire. Combate cu tact toate acele porniri de ingrijorare exagerata. Trateaza cu seriozitate orice motiv de anxietate. Discutați despre aceste subiecte și încearcă să-i explici că riscurile nu sunt chiar așa de mari precum crede el (ea). Dă-i exemple concrete, recapitulați situații în care s-a îngrijorat degeaba, etc. Ajută-l ca treptat să-și poată schimba modul de gândire.
  • Oferă-i suport, nu-i monopoliza viața. Din dorința prea mare de a ajuta persoana afectată, e posibil să faci o greșeala strategică: să ajuți prea mult. Să încerci să înlocuiești bolnavul în diverse circumstanțe de viață. Scopul este ca prietenul tău să facă toate acestea cu puțin ajutor, nu ca altcineva să le faca pe toate în timp ce el/ea se complace în anxietate. Dă-i imboldul necesar de a se lupta cu anxietatea în mod eficient. Nu-i purta tu bătăliile.
  • Nu stigmatiza din cauza anxietății. În mintea fiecăruia se petrece un fenomen de etichetare, dar el nu trebuie niciodată verbalizat. Nu trebuie sa-l numesti “anxios, bolnav, obositor, defect, etc.” nici in fata persoanei afectate de anxietate si nici absenta acesteia. Cand va afla ce eticheta i-ai pus, orice ajutor pe care i l-ai oferit pana atunci își va pierde valoarea, se va simți trădat, deși poate e conștient de starea în care se află. În plus, anxietatea te poate afecta și pe tine la un moment dat, nu-ți permiți să-l vorbești pe altul de rău când știi ca ți-ar putea veni și ție rândul. Nu?
  • Terapia cognitiv comportamentală, descrisă mai sus, este modul cel mai eficient de a trata anxietatea. Cu ajutorul acesteia, pacientul învață cum să identifice exact gândurile care îi cauzează aceste tulburări. De asemenea, i se pot indica tehnici sau strategii care pot combate sau ameliora anxietatea. Poți încerca astfel să-l ajuți, însă, dacă nu se observă îmbunătățiri, este recomandat apelarea la un specialist sau la psiholog/psihoterapeut.

VII. Cum te poți auto-ajuta?

Încearcă să vorbești cu cineva. Poate pare că părinții tăi nu te înțeleg, că parcă vin de pe altă planetă, însă adevărul este că majoritatea au trecut și ei prin ce treci tu. Așa că încearcă să vorbești cu ei. Desigur, adolescența părinților noștri nu se poate compara cu a noastră. Peste acest lucru, dacă sunt abuzivi sau agresivi, încearcă să vorbești cu un adult de încredere. Dacă nu ai pe nimeni, poți apela ușor și în siguranță la un centru de consiliere.
Da, știu ce îți trece prima dată prin minte. “Cum naiba există așa ceva în România? Iar dacă ar fi, cum știu că e bun? Iar prețul? Nici nu vreau să mă gândesc? “ .


Cu toate aceste gânduri haotice ce te apasă cu viteza luminii pe secundă, îți zic că da, așa ceva există. Este primul Call Center gratis din România. www.https://You.com.ro îți oferă sprijin în această perioadă tumultoasă din adolescență în care fiecare zi poate devein o nouă provocare. Poți găsi consiliere psihologică și educațională gratuită, alături de articole utile și interesante ce explorează vaste și diferite subiecte din viața adolescentului, implicit a tinerilor.
Poate vrei să suni, însă te simți rușinat sau ești timid din fire. Atunci ia-ți 1-2 prieteni și sunați împreună. Sau, dacă nu poți vorbi, încearcă să vorbești cu un prieten. Desigur, nu este indicat să dai crezare vorbelor celor de vârsta ta în pofida sfaturilor unor profeșioniști, deci întotdeauna este bine fie ca tu, fie ca pritenul tău să consultați sfaturile unui om al domeniului. Însă, ei te pot ajuta să te deschizi mai ușor în fața altor oameni. Iar dacă nu ai un prieten suficient de apropiat sau de încredere, tot ce trebuie să faci este să suni la CALL CENTER YOU, căci fie că știi exact ce simți, fie că habar n-ai de unde să începi sau ce să zici, ai încredere că ei vor știi ce să facă. Cel puțin, poți încerca. Când a fost ultima oară când ai încercat un lucru pentru prima data? Acum este șansa ta.
Este foarte important să accepți cee ace simți, ceea ce trăiești, precum este să vorbești despre toate acestea. Oamenii cred că vorbind despre lucrurile negative, le accentuează. Adevărul este, însă, că efectul este chiar invers.

În cazul depresiei:

  • Încearcă să te nu izolezi. Nu face decât să accentueze depresia.

Toate acele momente în care nu ai chef nici să te ridici din pat, da păi să mai și interacționezi cu oameni. Un adevărat chin inutil. Însă dacă dai ascultare către ceea ce ai simți tu că trebuie să faci sau cum să fii, totul va deveni mai rău. Depresia se accentuează și se înrăutățește. Așa că forțează-te și chiar dacă e ultimul lucru pe care vrei să-l faci, rămâi social. Fie că doar rămâi conectat la rețelele sociale, fie că doar răspunzi la comentarii sau la alte story-uri, fie că este facetime or vreo conversație pornită de la niște meme pe grupul clasei, orice ar fi, rămâi conectat. Vorbește cu oamenii, intră în voluntariate, în noi proiecte, practică activități care îți plac, sau care obișnuiau să-ți placă.

  • Adoptă obiceiuri sănătoase

Orice mică schimbare în viața zilnică poate face o diferență aproape radicală nu doar în ziua respectivă, ci și în întreaga viață, pe termen lung. Așa că acum e momentul să faci o schimbare.

  • Mișcă-te! Ai auzit vreodată de euforia alergătorului? Chiar ai parte de un impuls de endorfină de la exerciții, ceea ce te face mult mai fericit. Exercițiile fizice pot fi la fel de eficiente ca și medicamentația sau sportul pentru depresie, așa că implică-te în orice fel de activitate fizică, fie că ieși la o plimbare, fie că alergi, că practici un sport sau faci exerciții acasă, fie că dansezi, faci yoga sau doar te duci până la cumpărături în locul mamei tale.
  • Ai grijă ce mănânci! Fast food-ul, junk food-ul, carbohidrații rafinați și gustările dulci sunt cele mai rele alimente ce poate te pot face să te simți bine pe moment sau îți pot da energie, însă, pe termen lung, te lasă epuizat, îți îngreunează metabolismul și are efecte negative atât asupra depresiei, cât și asupra întregului tău corp, inclusiv mintea. Nu sări peste mese. Încearcă să mănânci câte ceva cel puțin o dată la 3-4 ore. Îmbunătățește-ți consumul de Vitamine B. Lipsa acidului folic și a vitaminei B-12 pot declanșa depresia, așa că, pentru a fi sigur, ia un supliment de complexul vitamina B sau mănâncă mai multe citrice, verzituri, mazăre, pui și ouă. De-asemenea, vezi dacă consumi suficient OMEGA-3, care se găsește în pește, uleiul de măsline, dar și în diferite suplimente alimentare.
  • Evită alcool-ul și drogurile. Pe moment, te pot face să te simți bine, însă, imediat după, nu fac altceva decât să îți înrăutățească starea.
  • Încearcă să dormi între 7-9 ore pe noapte. Iar dacă acest lucru nu se poate, recuperează pe timpul zilei, la amiază sau oricând te simți obosit.

În cazul anxietății:

  • Fii conștient de ce simți și, mai ales, de ce. Apoi poți lucra cu propria-ți minte, îți poți spune fraze precum “Mie de ce mi-e frică? De asta?! Serios?! Hai gata, culcarea, anxietate!”, te poți încuraja, te poți expune intenționat la situații de care ți-e frică și poți acționa diferit decât în mod normal pentru a-ți arăta că, de fapt, nu există ceva concret de care să te temi. Iar dacă răspunsul din partea celorlalți este negativ, amintește-ți că nu ești răspunzător de comportamentul celor din jur față de tine. Fiecare vine cu personalitatea lui, cu bagajul său de încurcături, iar foarte mulți nu o fac intenționat. Poate au o zi proastă. Sau, din alt punct de vedere, ai încercat cu un colectiv greșit, cu oamenii greșiți. Nu înseamnă că toți vor răspunde în același fel.
  • Respiră. Respiră adânc, fii în controlul propriului corp. Liniștește-te. Numără în gând până la 10, dacă este nevoie, și invers.
  • Sportul este un aliat de nădejde al stărilor anxioase.
  • Tehnici precum meditația, yoga sunt utile în procesul de eliminare al anxietății.
  • Hobby-uri precum cititul, dansul, pictatul, gătitul au menirea de a aduce relaxare și liniștire a pacientului.
  • Evitarea stimulentelor excitante precum alcoolul, cafeaua, cacao, ciocolata, băuturile energizante, deoarece pot amplifica anxietatea.
  • Există și anumite diete pentru combaterea anxietății. Astfel, porțiile de mâncare trebuie să fie mici cantitativ, evitându-se dulciurile. Sunt permise cerealele integrale, rădăcinoasele, fasolea boabe, năutul. Ideale sunt și alimentele bogate în Omega 3, cu acizi grasi esențiali, precum somonul, macroul, heringul și sardinele. Un aport de vitamina B si acid folic este util în astfel de stări anxioase.
  • Hidratarea este foarte importantă deoarece lipsa acesteia poate duce la oboseală și la pierderea bunei dispoziții.
  • Odihna este foarte important.
  • Ceaiul de scorțișoară îmbunătățește funcțiile creierului, în special puterea de concentrare și ajută la eliberarea stresului.
  • Un masaj de relaxare poate contribui la diminuarea stărilor de anxietate. De exemplu, uleiul de susan este folosit inclusiv înainte de dușul de seara, dacă se dorește un somn liniștit, odihnitor.
  • Băile aromate cu ulei de levanțică, iasomie sau trandafir au darul de a micșora încordarea și stresul. Aceste uleiuri pot fi folosite și la aromaterapie. De exemplu, bețișoarele parfumate în casă și o muzică relaxantă aduc starea de bine destul de usor.

Astfel am făcut o scurtă incursiune în mintea fiecărui adolescent, căci, la un moment dat sau altul, fiecare încercăm astfel de stări, fie că sunt superficiale sau se adâncesc în creierul nostru și devin niște chiriași de nu mai știm cum să-i dăm afară. Sperăm că am putut ajuta cu ceva oricât de mic! Știm cât de grea este adolescența în general, da păi cea de acum, constrânsă de pandemie și de un virus care ne strânge de gât prin acționarea asupra celor mai mari decât noi, celor de care suntem răspunzători, așa cum sunt ei de noi. Acest articol sperăm să producă o schimbare în viața voastră, însă, nu uitați, întotdeauna o părere avizată, specialistă este mai bună decât orice găsiți pe internet. Astfel, vă aducem la cunoștință de existența primului CALL CENTER gratuit din România, https://www.you.com.ro , și vă recomandăm cu încredere să le vizitați măcar site-ul. Nu se știe niciodată. Poate ei sunt schimbarea de care ai nevoie.

Surse: helpguide.org , easistent.ro , reginamaria.ro , bellanima.ro , sfatulmedicului.ro , verywellmind.com , nami.org , heysigmund.com