De la podcast-uri, la documentare, la cărți nonficţionale, genul true crime devine din ce în ce mai popular și este consumat de foarte mulți oameni, de toate vârstele și de toate tipologiile. Studiile arată că acest consum de știri despre crime poate duce la temeri uriașe de a deveni o victimă, iar pentru cei care supraviețuiesc violenței, excesul de conținut poate fi mult, chiar prea mult pentru psihicul acestora. Când „DAHMER-Monstru: Povestea lui Jeffrey Dahmerˮ, cu Evan Peters în rol principal, a avut premiera, a devenit rapid unul dintre cele mai populare seriale de pe Netflix. A atras critică de la familiile victimelor, care au considerat traumatizantă experiența serialului, având din nou toată atenția publicului asupra acestui caz. Consumul acestui gen de conținut nu te face cu nimic mai ciudat, fiind complet normal ca noi, oamenii, să ne dorim să știm cum funcționează mintea unui om ce este în stare să comită un astfel de act atroce. Serialele ce se bazează pe diverse tipuri de crime ne pot duce într-un loc rău, din punct de vedere psihologic, chiar dacă ne ajută să devenim mai vigilenți și constienți de ce ne înconjoară, nu vrem să reacționăm peste măsură și să ajungem în punctul în care teama că putem fi victime ne ține în case. Asta nu înseamnă că nimeni nu ar mai trebui să se uite la seriale despre și cu crime, ci pur și simplu ar trebui ca toți să fim mult mai atenți la cum conținutul true crime ne afectează. Cum îți poți da seama că te uiți sau asculți prea multe povești despre crime? Din modul în care te simți, privindu-le. Dacă te simți mult mai stresat decât obișnuiai, ar trebui să te oprești, să iei o mică pauză, și să te întorci la acest gen când ești total recuperat.
Chiar dacă pot fi greu de identificat, efectele pe care true crime-ul le are asupra oricărui consumator există și se manifestă diferit de la om la om. Este un gen a cărui popularitate crește constant, dar un gen al cărui consum trebuie controlat.