Secolul al XVIII-lea. Curtea regală a Franței, în vremea domniei lui Ludovic al XV-lea. Jeanne Antoinette  Poisson nu era cea mai frumoasă femeie de la curte, dar nici nu era nevoie să fie. Ceea ce îi trebuia pentru a-și menține poziția era istețimea și disponibilitatea 24/7 pentru Alteța Sa.

         Jeanne Antoinette s-a născut într-o familie burgheză și a avut norocul de a-i atrage atenția regelui Franței. Dată fiind originea sa, când acesta a luat-o la palat, i-a oferit un titlu aristocrat: Marchiză de Pompadour. Devine metresa lui Ludovic și încet, încet, își securizează poziția și influența care au făcut din ea una din cele mai cunoscute amante regale.

         Madame de Pompadour îl cunoastea pe rege ca nimeni altcineva. Îi cunoștea comportamentul, îi citea imediat expresiile faciale. Făcea totul ca să îl binedispună. În cartea „În pat cu regele”, scrisă de Eleanor Herman, se vorbește despre cum lui Ludovic îi  plăcea să discute despre trei lucruri: moarte, război și boală. Fie că o interesau aceste subiecte sau nu, rolul de amanta o forțau pe această să asculte tot ceea ce zicea regele, chiar dacă repeta același lucru de nenumărate ori. Juca în piesele de teatru destinate acestuia, organiza seri de operă și a ordonat construcția unei oranjerii la palat. Tot în vremea ei s-au plantat primele căpșuni la Versailles și s-a construit prima fabrică de porțelanuri din Franța.

          Adevărata influență a acestei amante s-a văzut însă în viața politică. Fiind foarte inteligență (frecventa cercuri de oameni culți și învățați, chiar se spune că era prietenă cu Voltaire), a reușit să își impună punctul de vedere în deciziile care țineau de stat. Era prezentă la întâlnirile importante dintre capetele încoronate, planifica strategii militare și  citea corespondența regelui, care îi ascultă părerile. Timp de mai mulți ani, Madame de Pompadour a deținut rolul de prim-minstru neoficial al Franței.                         

         De multe ori, îi este atribuită expresia: „După mine, potopul”. Chiar dacă nu se știa sigur dacă aceasta a aparținut ei sau lui Ludovic, influența Madamei de Pompadour la curtea Franței a fost una de proporții și a demonstrat încă odată că, de foarte multe ori în istorie, femeile au fost cele care, de undeva din umbră, au tras sforile.