Mai în glumă, mai în serios, adesea aud câte o afirmație de genul: „Nu am citit cartea, aştept să apară filmul.” Este secolul vitezei şi informaţia trebuie să ajungă cât mai rapid la persoană, să o proceseze şi să vină alta – totul pe bandă rulantă.Un film ţine în medie 90 de minute, de ce să stea cineva câteva zile până află deznodământul?
Şi uite aşa pierdem esenţa umanităţii. Chiar dacă filmele sunt făcute de oameni, ele sunt doar o perspectivă şi nu un întreg. Spun în calitate de cinefilă. Filmele sunt o ramură a artei, dar la fel este şi literatura. O carte bună mereu îţi va stârni interesul, pe când un film îl laşi doar să decurgă în faţa ochiilor, nu faci nimic.
Un fragment de câteva pagini îţi va dezvălui pe parcurs – încet, dar sigur – fiecare detaliu, ca tu, cititor inteligent ce eşti, să-ţi pui imaginaţia la contribuţie şi să fii propriul tău regizor. Cartea este miezul. Pe când filmul mereu va fi doar o parte a cojii, doar o perspectivă nedetaliată, doar o imagine dură. Pelicula nu te lasă să te acomodezi psihic în poveste, ci te afundă instant, fără semne de întrebare. Cartea pătrunde cititorul, îl invită la ospăţ şi îl înhaţă, îl ţine ostatic până la ultimul cuvinţel.
Mulţi spun că se plictisesc dacă se apucă de o carte, că nu e nimic palpitant. Este doar o înşiruire de cuvinte, care aparent n-au nici măcar o legătură, însă dacă priveşti cu atenţie, te concentrezi şi te laşi purtat de aripile imaginației, poţi să descoperi adevărate lumi, poţi crea propriile reflexii ale personajelor, poţi simţi sentimente, poţi trăi şi respira alături de protagonist. E greu?
Chiar dacă suntem în secolul vitezei, e bine să mai luăm, din când în când o pauză, să ne ducem într-o librărie şi să alegem ceva, care ni se pare interesant. Sunt câteva ore din viaţă, în care te poţi deconecta de la tine, în care poţi savura o cană cu ciocolată caldă şi visa la lumi nebănuite. Cât despre filme… oricum le vedem mereu la cinematografe sau pe net, în faţa unui bol imens cu floricele.