Pasionat sau nu de lirism sau de orice ține de câmpul lexical al poeziei, volumele din seria „Dor de dor de tine”, scrise de Constantin Romulus Preda, stârnesc puternice sentimente de dor de a cărora existență nici nu știai. Poți sta în cameră cu persoana iubită şi, răsfoind poemele, se resimte dorul cum te strânge într-o îmbrățișare, te face să dai pagină după pagină, cu atât mai mult că nu sunt extrem de lungi și sunt foarte ușor de citit.
Constantin Romulus Preda este un scriitor contemporan, din Craiova, care până în prezent a publicat zece volume de poezie. Probabil mulți îl cunoașteți de pe Instagram, sub numele de Costi Preda. Versurile sale scurte, dar care cuprind un amalgan de trăiri au făcut furori în rândul tinerilor sau în sufletul oricărui îndrăgostit incurabil.
În volumele sale, eul liric are ca muză femeia, „Poezia nu poate exista fără femeie, și nici invers”, de la care pleacă toate stările acestuia. Sunt genul de cărți care nu necesită eseuri sau aprofundări din partea criticilor dacă n-ai trăit acel dor intens care se regăsește aproape în fiecare vers, de pe fiecare filă.
Metaforele sunt atât de subtile, se îmbină cu realitatea și lumea înconjurătoare încât facilitează rapiditatea în citire, dar înțelegerea și pătrunderea în cadrul liric trebuie realizată la nivel emoțional.
”te iubesc
așa cum doar îngerii mai pot
iubi
îți scriu pe trup
cu galbenul din păpădii”
Scrierile lui Constantin Preda nu necesită rimă sau măsură pentru muzicalitatea specifică operelor în versuri. Poezia dată este un bun exemplu, atât din punctul de vedere al elementelor de prozodie, cât și al conținutului poetic care, în câteva rânduri, a creionat tabloul iubirii.
Întreaga operă a lui Costi Preda reprezintă răspunsuri la întrebările noastre existențiale privind dragostea, condensează lumea în doar câteva versuri. Printre poemele care-mi lăsau ochii înlăcrimați și inima într-o baltă de dor, m-am izbit de două linii de dialog ce pentru mine au avut un impact uriaș:
„-de ce scrii?
-tu de ce respiri?”
Nu constituie un poem, dar conturează cel mai bine sentimentele unui scriitor față de arta sa, muzele sale, acestea reprezentând aerul respirat de artist. Constantin Romulus Preda nu se încadrează în tiparele uzuale, își apară libertatea de a fi deosebit, iar descrierea succintă a lui Nicolae Dabija îl caracterizează cel mai bine pe artist: „Un poet de mâine, care inventează azi poezia”.