După cum probabil știați, aproximativ acum o săptămână, liderul de la Kremlin a deschis porțile Iadului în Europa de Est din cauza unui eșec diplomatic dintre țările din UE și NATO, Ucraina și Rusia. Înainte de a trage concluzii sau de a alege o tabără, propun să facem o retrospectivă pentru a afla de unde au pornit aceste lupte de pe teritoriul Ucrainei.
Pierderea unor teritorii importante pentru Federația Rusă după “spargerea” URSS-ului a fost o lovitură dureroasă pentru economia și populația într-o constantă descreștere a Rusiei. Chiar și așa, cred că încă vă întrebați, de ce după atâția ani în care acest lucru a fost o normalitate, Vladimir Putin a decis să ia o decizie așa drastică? În cele ce urmează, veți primi un răspuns această întrebare des pusă in spațiul media în momentul actual.
După câștigarea independenței sale ca stat, Ucraina a devenit un competitor importanta pentru Rusia după ce mari companii din domeniul petrolier precum Exxon și Shell au câștigat licitații importante cu scopul exploatării petrolului de pe teritoriul ucrainean, deoarece această țară se bucură de resurse naturale bogate care au transformat-o într-un distribuitor important de petrol pentru întreaga Europă.
Îndepărtarea Ucrainei de pe piața petrolului a fost realizată de liderul rus în 2014 după ce a anexat Peninsula Crimeea care deținea 80% din resursele petroliere ale Ucrainei și a scăpat ușor din “ghearele” sancțiunilor impuse Rusiei de țările UE care au avut un răspuns rapid la acțiunea militară fără precedent a Rusiei după Războiul Rece.
Din acel moment, acțiunile politice ale Rusiei au fost atent monitorizate de liderii țările din NATO și UE pentru a nu repeta incidentul nefericit și neacceptabil din Crimeea.
O altă cauză care l-a determinat pe președintele de la Moscova să recurgă la o acțiune militară “specială” a fost extinderea NATO în Țările Baltice și în Estul Europei după 1997 ceea ce , era contrariul garanțiilor pe care acesta le-a primit de la liderii NATO. În momentul de față, Vladimir Putin impune pentru păstrarea păcii, condiții care constau în retragerea NATO din țările care au aderat după 1997 și neînglobarea vreunui membru nou din Est.
Din punctul de vedere al conducătorului rus, scutul anti-rachetă de la Deveselu(România) și trimiterea de trupe și mașinării de ultimă generație în țările din Estul NATO constituie o amenințare la adresa securității statului său.
Pe data de 21 februarie, președintele rus a semnat un decret prin care recunoaște independența unor regiuni separatiste din Estul Ucrainei cu pretextul că acestea cer Rusiei ajutorul militar pentru a putea scăpa de sub controlul forțelor ucrainene. La 3 zile după semnarea disputatului decret, Rusia trimite primele trupe militare în regiunile respective și bombardează tot teritoriul Ucrainei cu rachete trimise din Belarus, iar în zilele ce au urmat, Kievul a fost ținta principală a liderului rus care a mobilizat convoaie a câte 60 de km formate din vehicule blindate și tancuri pentru a îndepărta cu forța administrația Zelensky de la putere.
În prezent, Ucraina combate ofensiva rusă cu succes, contrar așteptărilor multora, este aprovizionată cu armament și medicamente de țările din UE, iar liderul ucrainean, Volodymyr Zelensky dă dovadă de un naționalism și curaj ieșit din comun după ce a refuzat oferta americanilor care i-au oferit șansa de a fi evacuat împreună cu familia din Kiev, preferând să rămână să conducă și să lupte pentru țara sa.