Implică-te!

Implică-te! De ce? Pentru că poţi, pentru că pe lângă nişte cunoştinţe teoretice trebuie să te ocupi şi de suflet, pentru că în societatea actuală, societatea modernă, cel mai mare accent se pune pe TINE ca OM şi nu ca ROBOŢEL. Implică-te pentru că ai şansa s-o faci, pentru că fiecare proiect nou îţi va aduce un bagaj de experienţă, cea pe care n-o poţi capăta din cărţi stufoase. Este frumos să tinzi spre note cât mai mari, este normal să înveţi, însă trebuie să înţelegi că şcoala modernă, sistemul acela occidental pe care îl dorim, înseamnă şi implicare, muncă, dăruire, deschidere la nou.

De când am intrat la liceu, am fost martoră anual la câte un proiect, am învăţat lucruri, am legat prietenii, am acumulat experienţă, am evoluat eu ca elev. Da, se poate evolua foarte frumos şi în România, în actualul sistem. CNMB oferă o gamă variată de activităţi pentru fiecare domeniu din care, la finalul celor patru ani, să priveşti cu un zâmbet tâmp pe faţă: „Vai ce frumos era prin liceu! Am făcut şi asta, am fost şi acolo, l-am cunoscut pe X şi mai departe sunt sigur de ceea ce vreau să fac!”

            Viaţă fără violenţă

În clasa a IX-a am auzit despre un proiect numit „Viaţă fără violenţă”. Acesta îşi propunea cu ambiţie să sesizeze elevii despre importanţa unei vieţi echilibrate, să stopeze abuzurile de orice natură. Totul a fost pus cu măiestrie şi într-un concurs la care fiecare şi-a adus o contribuţie. Chiar şi cei care n-au participat au avut de învăţat. Ei au văzut produsele finale ale colegilor lor. Foarte mulţi elevi din liceul nostru au participat la acea ediţie. Spre exemplu, echipa din clasa mea a realizat un film de scurt metraj cu care a luat un premiu pe măsură.

            Special Olympics

Prin programul „Special Olympics”, anul trecut, am luat parte la concursul „Participă!”. Ce am învăţat noi de aici? Că cel mai important este să încerci, să vrei să faci, să lucrezi în echipă. Nu premiul cel mare îţi aduce satisfacţia, ci faptul că ai fost acolo. Special Olympics este o mare familie, în care copiii şi tinerii speciali sunt încurajaţi să îşi depăşească limitele. Am învăţat să nu fim ignoranţi şi să vedem cu alţi ochi oamenii, care au anumite dificultăţi fizice şi/sau suferă de anumite boli.

Jurământul Sportivilor Special Olympics

„Vreau să câştig. Dar dacă nu pot câştiga, vreau să fiu brav în încercarea mea!”

Ana Maria Pană, de la clasa a XI-a C (una dintre fotografele noastre minunate), mi-a povestit despre ce a însemnat acest proiect pentru ea şi în ce s-a implicat. Dacă anul trecut a fost împreună cu colegii ei la o casă de copii, în acest an, împreună cu Andreea Mihalache, a luat parte la Forumul Special Olympics de la Braşov. Timp de două zile au reprezentat capitala noastră. Au avut cursuri şi au deprins modul în care un proiect poate fi implementat.

Ele s-au gândit la terapia ecvestră. Multă baftă, fetelor!

            Voluntariatul – calea spre fericire

La începutul acestui an şcolar, mai mulţi colegi de-ai noştrii au mers Şcoala Gimnazială Specială pentru Deficienţi de Auz “Sfânta Maria”.

“Am observat că în viaţă lucrurile mărunte, dar semnificative, te bucură, drept care ar trebui să urmăm exemplul acestor copii minunaţi. Nu se diferenţiază cu nimic de ceilalţi, sunt doar nişte copii jucăuşi, ce vor să li se acorde atenţie. Sunt nişte copii, care reuşesc să fie uniţi şi să se trateze de la egal la egal. Se joacă, se joacă şi iar se joacă – nu numai ei radiază de fericire, ci şi voluntarii din Colegiul Naţional “Matei Basarab”, căci atunci când ajuţi pe cineva, te ajuţi pe tine însuţi” a mărturisit Roxana Baciu (redactor BHM). S-au jucat cu ei, le-au pregătit surprize şi la plecare şi-au promis că vor mai reveni.

„Şi oare de ce n-ar fi aşa fiecare zi? Să ne ajutăm apropiaţii şi împreună să reuşim să evoluăm frumos, să ne formăm caractere puternice şi demne de respectat.”

Dar acesta nu este singurul proiecţel de genul acesta, în liceu sunt extrem de multe. De ce nu încerci şi tu, dragă cititor, să te implici în ceva?

Acum decid eu – Ziua ştafetei

Pentru ca la absolvirea liceului să fim hotărâţi în ceea dorim să profesăm, în acest an, mai mulţi elevi din clasa a XI-a D şi Camelia Stoian de la a XI-A, am luat ştafeta şi ne-am îndeplinit visul. Pentru fiecare a fost o ocazie unică prin care, pentru o zi,  a văzut partea practică din job-ul la care aspiră. „S-a acumulat experienţă” au spus la unison toţi participanţii.

Robert Dobriţoiu a încercat scaunul de Project Manager

Deoarece acest proiect este la nivel naţional (chiar internaţional), el a mers împreună cu un băiat din Piatra Neamţ la o firmă de IT şi au stat pentru
o zi împreună cu un Project Manager. Mentorul lor le-a răspuns la fiecare întrebare, le-a explicat ce presupune această meserie, despre ce şi cum se face un business, dar şi de ce studii ai nevoie. Îl tentează domeniul şi acum ştie cam care este pasul următor.

Avocatul are cea mai grea misiune

De acest lucru s-au convins Carmen Ghenoiu, Ancuţa Mihalaşcu şi Sînziana Radu. Ele au căpătat o viziune mai clară a acestui domeniu, au descoperit esenţa. Au vizitat judecătoria, tribunalul, curtea de apel şi au asistat la procese. Au înţeles diferenţa dintre penal şi civil, iar întrebările n-au contenit.

„Procesele la care am fost duşi ne-au arătat o parte din viaţa pe care o vom avea. Deşi am fost doar pentru o zi avocat, am simţit că asta vreau să fac pe viitor” a dezvăluit Carmen Ghenoiu pentru BHM.

Job-ul perfect – să lucrezi cu banii

În opinia Ioanei Duţă acest job este relaxant, însă are şi zile puţin mai tensionate. Ea, Andreea Belinsca şi Ana Maria Radian au avut oportunitatea să păşească în sedul BRD şi să discute cu mai mulţi brokeri despre ceea ce înseamnă de fapt şi de drept acest lucru şi au văzut practic toată schema de lucru.

Ana Maria Radian a declarat că: „Acest proiect mi s-a părut o oportunitate uriaşă, deoarece am avut ocazia să văd dacă îmi place această meserie, dacă sunt făcută pentru a fi o viaţă întreagă un broker.”

Mateiştii au capul în nor

Ramona, Diana, Sami, Roxana şi Roby vor să fie la înălţime şi au visuri măreţe, vor un job legat de aviaţie. Băieţii îşi doresc să devină aviato
ri, pe când fetele – controloare de trafic aerian. Ziua pentru ei a fost unică, au văzut o mică parte din lumea aviaţiei.
„Am văzut cele două platforme, cu cele două piste, ne-a fost prezentată cabina pilotului şi am fost în turnul de control de trafic de sol. Mi s-a părut interesant şi e ceva ce chiar mă atrage, pe viitor aş vrea să mă axez pe acest lucru”(Diana Grosu).

Camelia Stoian – pentru a patra oara în proiect

Deja o „veterană” în proiect, obişnuită cu modul în care se vor desfăşura lucrurile, anul acesta a ales să activeze în domeniul juridic – nici mai mult, nici mai puţin decât Secretar de Stat în cadrul “Ministerului Educaţiei şi Cercetării”.

„ Ziua a fost minunată, am aflat foarte multe lucruri pe care nu le ştiam. Am aflat cum se obţin finanţări pentru grădiniţe şi şcoli, am aflat cum se accesează fonduri din Banca Mondială, am aflat ce înseamnă un Consiliu Tehnico-Economic şi multe alte lucruri interesante. Am fost tratată cu seriozitate şi respect. Mentorul meu mi-a dat răspunsul tuturor întrebărilor pe care i le-am adresat şi a avut grijă să am parte de o experienţă de neuitat” a declarat aceasta pentru BHM.

Regizor pentru o viaţă

Să fii regizor nu înseamnă doar să creezi, înseamnă să dai viaţă unor personaje şi întâmplări în care tu să crezi. Trebuie să pornească de la tine. Eu şi Bianca Mihaela Toma am avut parte de o zi de poveste, alături de regizoarea filmului „Poveste de dragoste”. Echipa Zazu film ne-a răspuns la fiecare întrebare, am dezbătut probleme legate de producerea şi conceperea unui film – cum de la o idee se ajunge la imagine. Am aruncat o privire şi în scenariul unui film, iar seara am fost la avampremiera „Poveste de dragoste”. Iar Ileana Cecău a fost extrem de drăguţă să ne dezvăluie taine din lumea cinematografiei, dincolo de partea regizorală.

Dacă ar fi să trag o concluzie după prezentarea acestor proiecte, realizez că am repetat obsesiv cuvinte precum „viitor”, „experienţă”, „învăţat”. Teoria ca teoria, dar practica ne omoară. Trebuie să practicăm ca să aplicăm teoria, să ne implicăm pentru a vedea şi
cealaltă jumătate a lunii.

Contribuitor

Roxana Baciu

Fost Redactor-Șef

[Activitate Oct 2015-Oct 2018] Încrezătoare în schimbarea lumii și ambițioasă, urmărește să analizeze oamenii din interior, iar apoi să le expună secretele prin scris.