Majoritatea ne-am născut în acest minunat oraș, am copilărit pe străzile din cartier, am mâncat în restaurantele din centru, ne-am plimbat prin parcurile pline cu râsete de copii și, totuși, până în ziua de azi, nu știm multe dintre poveștile uimitoare pe care acesta le păstrează.

  Cercetările arheologice realizate afirmă faptul că locul în care se află Bucureștiul a fost populat încă din epoca paleolitică, numeroase obiecte fiind găsite în zonele Fundeni si Dudești.

  Începuturile orașului propriu-zis sunt încă învăluite în mister, legendele și miturile întemeierii fiind, de multe ori, în contradicție. Primul document care atestă existența orașului  își are originea în anul 1459 și reprezintă un act domnesc (hrisov) prin care Vlad Țepeș întărește dreptul de proprietate unor boieri. Încă din vremea aceea, numele Bucureștiului a început să se alăture diverselor povestiri și legende. Numeroase mituri i-au fost atribuite, iar eu voi prezenta câteva în rândurile ce urmează.

  1. Legenda ciobanului Bucur

  Probabil cea mai cunoscută dintre toate, legenda întemeierii actualei capitale de către un umil cioban, are mai multe versiuni din diferite zone rurale. Cea introdusă de Dumitru Almaș în ,,Povestiri istorice” creionează un context destul de tragic. Personajul principal este ciobanul Bucur, care avea numeroase animale. Acesta se ducea cu turma spre Dunăre, dar s-a oprit pe malul Dâmboviței. Legenda spune că, într-o iarnă, după mai multe furturi, tătarii au furat-o pe fiica sa, Anca. Ciobanul a pornit pe urmele lor și, după multe zile, i-a găsit pe malul Nistrului, aproape de îngheț. Tătarii, neștiind să înoate, s-au înecat, iar Anca s-a întors teafără la tatăl ei. Aceștia au revenit la Dâmbovița și au construit o casă și o biserică. Lăcașul se poate vedea și în ziua de azi.

  1. Tunelurile secrete

  Cel puțin o dată trebuie să fi auzit despre celebrele tuneluri din subteran. Mulți consideră că acestea au fost create de către Ceaușescu pentru a scăpa în caz de urgență, însă legendele spun că tunelurile sunt utilizate încă din perioada fanariotă, unele poate chiar din perioada dacilor. Pentru ca ulterior acestea să fie folosite de boieri, au fost concepute pentru a încăpea două căruțe în cele două sensuri, simultan. Sunt cunoscute puține informații referitoare la aceste catacombe, iar mai puține sunt lucrurile cunoscute despre căile de acces. Teorii spun că acestea ar fi prin ziduri cu pasaje secrete, direct pe la metrou și chiar din Palatul Voievodal Curtea Veche din Centrul Vechi.

  1. “La Iordache” și micul mit

  Pe Strada Covaci, în anul 1857 se deschidea o simplă tavernă numită “Trei foi de viță”. Proprietarul, George Ionescu, îi lasă nepotului său, Iordache, această cârciumă, transformând-o într-un restaurant respectabil. Mitul spune că, într-o noapte aglomerată, Iordache rămăsese fără mațe de oaie pentru cârnați, iar poetul Nicolae Orășanu i-ar fi cerut să pună amestecul de carne și mirodenii direct pe grătar. După ce a gustat din preparat, artistul l-a numit în glumă “mititel”. Localul a devenit repede o atracție, datorită unicului produs.

  Țin să spun că acestea sunt mituri senine, fără scenarii sumbre și spirite malefice, însă cele de mai sus completează o categorie foarte rară. De la începuturi, orașul nostru a fost înconjurat de o grămadă de povești înficoșătoare ce îți fac pielea de găină, așa că, data viitoare când vi se pare că vă strigă cineva, poate e un spirit.

About The Author

mm
Redactor

[Membru din Februarie 2019]

Related Posts