Știm cu toții că profesia de medic, mai ales în vremurile actuale, este o profesie care constă în învățare continuă, determinare și grijă pentru pacient. Și cum cariera fiecărui medic de succes porneşte, în primul rând, de la empatia pentru semenii săi, calităţile amintite sunt cultivate în timpul facultății. Am avut ocazia să port o discuție foarte interesantă, ca între două prietene, cu Maria Enachiuc, studentă în anul I, la Facultatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”. Ea fost dornică să împărtășească cu noi o frântură din experiența sa, venind în ajutorul elevilor care sunt interesați a urma cursurile acestei facultăți după terminarea frumoșilor ani de liceu.

BHM: Ce te-a făcut sa îmbrățișezi frumoasa experiență UMF?

ME: Eu nu știam exact ceea ce vreau să fac, deoarece nu mi se părea ca sunt capabilă să fac Medicina, chiar dacă mereu mi-a stat gândul la ea. Dar, odată cu timpul, mi-am luat inima în dinți și am spus: de ce, de ce n-aș face ceea ce mă văd pe viitor? Cu ajutorul doamnei mele profesoare de chimie, am dezvoltat o mică pasiune pentru aceasta disciplină și apoi, știam ca trebuie să văd dacă îmi place și biologia, lucru care s-a și întâmplat (în momentul de față, anatomia îmi place mult mai mult decât chimia). Am ales să urmez această facultate pentru că nu mi-ar plăcea ca pe viitor să am o meserie monotonă, în care să nu vorbesc cu oamenii și să stau pur și simplu. Îmi place ideea de a putea ajuta persoane și acțiunea pe care o oferă această meserie.

BHM: Cum te-ai pregătit în ultimii ani pentru admitere?

ME: Eu m-am apucat de meditații la biologie din clasa a XI-a și la chimie din clasa a XII-a deoarece profesoara cu care doream să mă pregătesc așa voia. În schimb, am învățat foarte multe singură și de la profesoara mea din clasă. Ultimii ani de liceu, când știam că urmează să fac un pas mare în dezvoltarea mea mi s-au părut foarte stresanţi, mai ales în clasa a XII-a când a început pandemia aceasta. Pot spune că a fost groaznică deoarece eu și colegii mei nici nu știam dacă admiterea se mai ține, la fel și BAC-ul m-a stresat destul de tare. Acest lucru mi-a adus și emoții în plus, pe care am încercat să le țin în frâu, exersând cât mai mult pentru admitere, cu ajutorul subiectelor din anii trecuți. Înainte de examen, emoțiile au fost chiar ușor de stăpânit, dar în dimineața admiterii, am avut emoții cu adevărat, deoarece abia atunci conștientizasem faptul că eu chiar dau admiterea. În timpul examenului, eram ca într-o transă, mă simțeam destul de ciudat, aveam tot corpul foarte rece, dar mă simțeam de parcă aveam febră. Recunosc că am terminat examenul destul de târziu din cauza aceasta, deoarece voiam ca totul să fie perfect.

BHM: Ce impresie ți-a creat facultatea în acest an, ținând cont de faptul că ai început-o în timpul pandemiei?

ME: La început a fost ok cu învăţarea online pentru că eram foarte entuziasmată că încep facultatea, doar că acum nu mai suport ideea de a sta toată ziua la laptop, oricât de interesant ar fi, mi se duce toată atenția. Am avut norocul de a merge în laboratoare, profesorii încercând să ne facă să vedem totul în fața noastră. Cursurile sunt interesante și profesorii își dau silința.

Există o diferență și în cantitatea lucrurilor pe care le avem de învățat, încerc să țin pasul cu toate materiile, dar oricât de mult ai învăța, te simți la un moment dat de parcă nu știi nimic. Este destul de multă materie, ceea ce necesită o foarte bună organizare. Pandemia ne-a acordat mai mult timp să ne putem organiza, deci cumva suntem avantajați, fiind în primul an. Ne-a afectat lipsa practicii, devine destul de frustrant să nu înveți nimic practice și totul teoretic sau din anumite filmuleţe. Este destul de dezamăgitor, nu învinuiesc facultatea pentru asta, dar medicina ține foarte mult de lucrurile practice pe care le învăţăm.

Mi-a plăcut foarte mult când am fost la facultate, la anatomie, unde ne-a lăsat să venim să ne luăm notițe, am stat o oră și ne-a lăsat să analizăm tot față în față.

BHM: Ai avut sentimentul de regret față de decizia de a face medicina când ai văzut cum medicii sunt gata să-și riște propria viață pentru a salva pacienții bolnavi de COVID?

ME: Din contră, mi-aș fi dorit să mă implic și eu cumva doar ca nu am cum. Mi se pare că exact asta ar trebui să facă. Mi se pare destul de ciudat ca într-o situație ca aceasta să vrei să te retragi, asta nu înseamnă că ești medic.

BHM: Ce sfaturi poți da elevilor ce vor să aleagă această facultate pe viitor?

ME: Ambiția este una dintre calitățiile care m-a ajutat să-mi păstrez motivația deoarece am fost înconjurată de persoane foarte competitive: în liceu, din 32 de elevi din clasa mea, 28 voiau să dea la Medicină. Am crezut că nu există competiție mai mare de atât, dar se pare ca există, pentru că am colegi care au un răspuns la orice și care reușesc sa țină pasul cu tot, lucru care mă face și pe mine, automat, să-mi doresc mai mult de la mine. Pentru a-mi găsi motivația încep să învăț mai întâi la anatomie, deoarece este materia mea preferată și lucrul acesta mă face să-mi intru în ritm și să învăț și la celelalte materii.

Eu nu învăț seara, cel mai mult îmi place să învăț după-amiaza și lucrul ăsta mă ajută să am zile în care nu mai am nimic de învățat, dar și în celelalte zile de la ora 19.00m nu mai învăț și încerc să-mi ocup timpul cu ceea ce-mi place să fac pentru a mă relaxa. Consider că merită tot stresul acumulat pentru rezultatul final, chiar dacă la început nu mi-am dat seama, deoarece nu am luat punctajul maxim, pe care mi-l doream, dar acum, când mă gândesc, îmi dau seama că sunt o studentă împlinită doar prin simplul fapt că am intrat.

Recomand ca la biologie să încercați să înțelegeți toate fenomenele prima dată, ca apoi să învățați ce e de învățat și să fie mai ușor. Mereu când nu înțelegeți ceva să întrebați. Eu am fost acel gen de elevă care a preferat să întrebe cele mai mărunte lucruri decât să creadă că le-a înțeles și, de fapt, să nu fie așa. Este destul de stresant totul și chiar vă sfătuiesc să vă luați o zi liberă, dacă simțiți că nu mai puteți pentru că apoi, imediat, a doua zi, îți revii. Un alt sfat este să învățați din greșeli. Eu chiar îmi facusem un caiet de greșeli la chimie și anatomie pe care îl revizuiam de fiecare dată.

BHM: Cum consideri că ar trebui să se desfășoare orele pentru elevii care doresc sa urmeze Medicina?

ME: Mi se pare destul de interesant sistemul din America, unde elevii își pot alege anumite materii pe care le aprofundează în ultimii ani și mi s-ar părea foarte bine ca și în Romania, elevii să poată face acest lucru cam din clasa a X-a.

BHM: Cum ți s-a părut admiterea de anul acesta?

ME: Mi s-a părut mai grea decât celelalte, la chimie am făcut mai multe greșeli ca de obicei, chiar dacă era punctul meu forte. Erau foarte multe grile bazate pe atenție. În schimb, la anatomie, dificultatea a fost medie. A fost cel mai greu și important examen pe care l-am dat și consider că, dacă am ajuns până aici, sigur pot continua. Este un examen ce te maturizează.

BHM: Cum îți place să-ți petreci timpul liber?

ME: Acum este ciudat pentru că pot să-mi organizez propriul timp liber și nu depind de un program la facultate deoarece nu dau teste săptămânale. Dar trebuie să tragi de tine pentru că, dacă rămâi cu prea mult timp liber, sigur este ceva în neregulă în programul tău. Îmi place foarte mult să mă uit la filme și seriale, dar atunci când mă simt coplesită de situație, îmi place foarte mult să pictez, este modul meu de a mă relaxa. În general aș fi preferat ieşitul în oraș, dar acum, din cauza pandemiei, încerc să-mi găsesc și alte hobby-uri mai sigure.

BHM: Cum te vezi peste 10 ani?

ME: Mă văd pe picioarele mele, lucrând și având o specializare care îmi place mie foarte mult, implicată în multe proiecte de reserch deoarece medicina e un domeniu foarte vast și vreau să fac parte din aceasta lume cât mai mult.

BHM: Dacă ai putea să-ți transmiți ție din trecut un mesaj, dinainte de admitere, ce mesaj ți-ai transmite?

ME: Cred că mi-aș transmite sa încerc sa dorm în noaptea de dinainte de admitere pentru că am avut emoții atât de mari, încât n-am dormit nici măcar două ore. Mi-aș transmite și să-mi folosesc emoţiile în sprijinul meu și să nu mă las dominate de ele, lucru la care încă lucrez.

About The Author

Reporter

Membru din Octombrie 2020

Related Posts