Acest articol este dedicat persoanelor asemănătoare mie. Cunosc mulți adolescenți care, în clasa a opta, înainte de a intra la liceu, au o teamă destul de bine întemeiată: faptul că elevii de acolo o să-i judece sau o să „facă mișto de ei”.
Această frică mi s-a creat din toate serialele și filmele pe care le urmăream. Acolo, bullying-ul este folosit în exces și liceul este prezentat mereu într-o imagine nerealistă.
Oricât de încrezător ai fi în forțele proprii, există și momente în care ești nesigur pe tine, atunci când cineva îți zice ceva ce te face să te simți neconfortabil. Încrederea în sine e un lucru greu de dobândit, dar experiența din liceu s-ar putea să se ocupe de asta în locul tău.
Din perioada petrecută de mine în acest liceu, am învățat că nu trebuie să-ți pese de părerea tuturor. Doar părerea ta și a persoanelor apropiate ție contează. În prima zi de liceu, tremuram de emoție din cauza acestei frici, că voi fi judecată sau ignorată. Totuși, prima zi nu a decurs atât de rău pe cât mă așteptam. Toată lumea avea emoții și foarte puțini se cunoșteau între ei. Cu cât zilele din prima săptămână treceau, mă obișnuiam cu persoanele din clasa mea și începusem să-mi dau seama cu cine mă voi putea înțelege și cu cine voi face eforturi.
Nu pot spune că teama mea că sunt „diferită” și că voi fi judecată a dispărut ca prin minune. Au existat momente în care s-a râs de mine sau am fost bârfită. Dar nu m-au deranjat așa de mult pe cât mă așteptam, deoarece am realizat că toți suntem aici cu un scop. Chiar dacă ți-ai dorit real și ai ajuns la uman sau chiar dacă doreai un liceu de nivel mai mare și ai ajuns la unul sub așteptările tale (totuși nu-mi pot da seama de ce un liceu așa bun pare așa respingător în ochii unora), există un motiv pentru care te afli acolo, în acea clasă. Nu am de gând să mă las doborâtă de oameni cu o stimă de sine mai mică decât a mea. Am hotărât că o să-mi continui drumul prin anii de liceu și să-mi urmez visurile.
E clar că atunci când te iei de altcineva fără niciun motiv, ești nesigur pe tine și ai avut experiențe neplăcute și asemănătoare în trecut.
Pentru cine citește acest articol și se teme de același lucru, de colegii pe care urmează să-i aibă sau pe care îi are, am un sfat: crede-mă că nu merită să dai atenție unor lucruri atât de mărunte! Pentru tine înseamnă mult la început, dar pentru ei sunt doar câteva cuvinte rostite pe care deja le-au uitat. Părerea unor străini nu ar trebui să conteze. Dacă este să spună ceva despre tine, o să se lege de fizic sau de un lucru total neadevărat, pentru că nu te cunosc cu adevărat. De aceea, nu trebuie să le dai atenție. E ok să îi ignori și nu trebuie să fii plăcut de toată lumea, pentru că este imposibil. Tot timpul vor fi persoane care să te invidieze și să îți poarte pică, doar pentru că și ei au aceeași problemă.
Există două feluri de persoane care n-au încredere în ele: cele care au o fațadă dură, dar care sunt foarte nesigure pe ele şi cele care preferă să stea retrase pentru a nu-și face inamici.
Din păcate, conflictele au loc mereu între cele două categorii. Pentru că absolut fiecare om de pe această planetă are un punct sensibil. Unii îl arătăm mai mult, alții preferă să-l țină pentru ei și să-l ascundă. Este ok să nu ai aceeași părere despre tine ca a altora. Pentru că tu te cunoști cel mai bine. Acea persoană îți cunoaște doar suprafața, partea din tine pe care alegi să o arăți oamenilor.
Un mare ajutor pentru mine au fost prietenii pe care mi i-am făcut în liceu. Chiar dacă anumiți colegi încercau să mă facă să nu mă simt în largul meu, aveam lângă mine câțiva amici care mă apreciau și pentru personalitatea mea, nu numai pentru suprafață.
Toți avem aceeași frică, doar că reacționăm diferit la ea. Să nu-ți fie teamă de colectivul din liceu. O să fie ok. Rămâi legat de oamenii care te fac să te simți bine în pielea ta, nu de cei care te fac să nu îți apreciezi propria persoană.