Mateiștii au avut excepționala oportunitate de a sta de vorbă cu doi astronauți al căror nume a rămas ca o amprentă în istoria astonomiei.

Helen Sharman, născută în Anglia, este prima femeie de origine britanică care a zburat în spațiu. Am avut onoarea să vedem cum o femeie atât de modestă și ambițioasă, a reușit să-și îndeplinească un ideal la care unii dintre noi nici nu am visa. Ea e de părere că poți îmbrățișa orice oportunitate, dacă ești pregătit și destul de îndrăzneț ca să-ți asumi anumite riscuri. Înainte să fie astronaut, Helen a recunoscut cu mândrie că a lucrat la o fabrică de ciocolată, la o gelaterie și a avut până și meseria de a gusta ciocolata.

Oamenii au tins probabil să creadă că nu este decât o femeie căreia îi plac foarte mult dulciurile, însă, iată că după 18 luni de pregătire, a reușit să-i uimească prin curajul de a zbura în spațiu și rezistența de care a dat dovadă acolo, stând șapte zile și 21 de ore.

Gerhard Thiele, celălalt invitat pe care am avut ocazia să-l cunoaștem, s-a născut în Germania și se poate mândri cu faptul că a stat timp de unsprezece zile în spațiu. La fel ca Helen, un iubitor înrăit de dulciuri, acesta a recunoscut că a avut la el, cât timp a zburat, cinci tablete de ciocolată.

El e de părere că, atâta timp cât ești bun în ceea ce faci, poți reuși în viață. Gerhard recunoaște că n-a ieșit cu nimic în evidență față de ceilalți, pur și simplu a încercat și astfel a avut șansa să fie ales chiar el să călătorească în spațiu. Singura aptitudine pe care ar trebui să o dobândești este aceea de a fi o persoană bună, căci vei sta închis într-un spațiu destul de mic cu o persoană cu care n-ai vrea să începi să te cerți. Bineînțeles, dacă vorbești alte limbi și ai cunoștințe în materie de știință, cu siguranță te vei face remarcat și îți vor crește șansele de a fi ales.

Mateiștii au profitat de ocazie și le-au adresat astronauților tot felul de întrebări. Astfel, au aflat lucruri interesante și utile. Spre exemplu, ȋn spațiu, nu bei din pahare, ci din niște punguțe speciale prin care să poată curge lichidul, astronauții vorbesc cu cei de pe pământ prin intermediul radioului. Din spațiu nu se văd granițele țărilor, uneori se face întuneric beznă, poți să vezi răsăritul de 16 ori pe zi, însă acesta trece foarte repede, iar, atunci când nu sunt în spațiu, job-ul astronauților este să-i ajute pe cei care se află acolo. Deși, din câte v-am zis eu, toate par niște informații extrase din rubrica Știați că…?, ocazia de a vorbi cu niște astonauți este de neratat, pentru că aceștia îți expun mai mult decât niște simple informații, ei te ajută să înțelegi cât de greu e să lași o familie în urmă, cu gândul că nu o vei mai putea revedea, îți descriu într-un mod inedit frumusețea experienței și parcă te fac să trăiești alături de ei experiența zborului în spațiu.

Mie, personal, Helen și Gerhard mi s-au părut niște oameni cu adevărat pasionați, sociabili și deschiși în ceea ce privește împărtășirea experienței lor. Ne-au insuflat pasiunea lor și frumusețea științei, astfel încât am plecat din sala de festivități întrebându-ne: “Eu de ce n-aș putea ajunge în spațiu?”

Discursurile motivaționale ale celor doi ne-au determinat să avem mai multă încredere în noi înșine, să luptăm pentru visurile noastre și să îmbrățișăm orice oportunitate.

Visurile sunt aripile noastre!