Încă din cele mai vechi timpuri, societatea a avut de suferit dramatice si ostile evenimente la ordinea zilei, care sunt portretizate atât în filmele și cărțile de care ne izbim frecvent în viața cotidiană, cât și sub ochii noștri sau în rândul persoanelor cunoscute. Aceste tragedii precum crimele în masă, actele fatale de violență sau alte infracțiuni grave au de obicei la bază, printre alte cauze, aceea de care ne temem cel mai mult, și anume psihopatia.

O primă evocare a acestui concept a fost elaborată în 1801 de către medicul francez Philippe Pinel, care a numit psihopatia din zilele noastre „manie sans delire” (,,manie fără delir”) sau nebunie morală, diagnostic ce se acorda persoanelor angajate in acțiuni violente și impulsive, dar care nu afișau vreun semn de regret, lăsând impresia unor oameni perfect calmi si raționali, din toate punctele de vedere.

Aspectul de mai sus este încă perfect adevărat, întrucât acest tip de oameni poartă o mască nevinovată ce ne determină o părere total eronată. La prima vedere, îi percepem fermecători, carismatici și inteligenți, însă în spatele acestor calități există o mulțime de ași în mânecă pe care nu îi putem vedea cu ochiul liber.

De unde vine de fapt această condiție mintală? Fiind o tulburare de personalitate antisocială, psihopatia se naște în urma unei combinații complexe dintre factorii genetici și cei din mediul extern, cum ar fi traumele din copilărie. Principalul element ce marchează discrepanța dintre normalitate și psihopatie este structura creierului, diferită în rândul celor care manifestă această dereglare. Din cauza deficenței de funcționare din cortexul prefrontal și nucleul amigdalian (responsabil în particular pentru receptivitatea socială și reacțiile emoționale), aceștia nu pot empatiza sau căpăta sensibilitate pentru nimic din mediul înconjurător. Din acest motiv, ei sunt capabili să rănească și ucidă sute de victime, fără să simtă vreun regret, remușcare sau vinovăție în urma acțiunilor acerbe pe care le-au înfăptuit.

În ciuda acestor lucruri, nu toți psihopații săvârșesc astfel de fapte. Există, din contră, anumite beneficii printre care se numără un succes sporit în viața lor personală, datorat perseverenței și șarmului de care aceștia dau dovadă. Cu atât mai mult, nu se confruntă cu insecurități, având o exagerată stimă de sine, nu dezvoltă trăiri de frică sau anxietate, lucru ce le poate garanta reușite mai mari pe toate planurile.

Cu o putere imensă de persuasiune și manipulare, își îndeplinesc scopurile, indiferent de consecințe, judecând totul mecanic, fără influența emoțiilor. Sunt atenți la detalii, reușind să asocieze cu ușurință punctele slabe ale oamenilor și vulnerabilitățile lor, ulterior, spunându-le exact ceea ce vor să audă. Așadar, se ridică la așteptările oricui, conferindu-ne încredere și validare, ca mai târziu să poată profita de pe urma noastră. Prin acest fel, ei câștigă control în relațiile inter-umane, aceasta fiind principala lor tactică de manipulare.

Simțindu-se superiori în timp ce provoacă haos în viețile altor persoane, psihopații nu vor crede niciodată că poate fi ceva neînregulă cu ei, așa că, dacă te-ai confruntat vreodată cu întrebarea “Oare sunt psihopat?”, răspunsul este nu. Faptul că te-a îngrijorat acest aspect denotă din start că nu te poți numi psihopat. Cu toate acestea, nu poți avea încredere în nimeni, pentru că fiecare om deține, mai mult sau mai puțin, doza sa de nebunie.

About The Author

mm

Membru din Octombrie

Related Posts