Vine iarăși acea perioada a anului în care singura ta grijă este să descoperi noi seriale pe Netflix sau pur și simplu să faci ceva să nu te plictisești. Ei bine, îți amintești cum erau aceste câteva săptămâni pe vremea când Moș Crăciun exista? Cum așteptai nerăbdător să vină părinții acasă, să împodobiți bradul și să vă bucurați împreună de cadouri? Apoi, în mult așteptata vacanță, te distrai cu prietenii tăi, ieșeați mereu afară, vă băteați cu bulgări de zăpadă până vă înghețau toate părțile corpului și intrați în casă să beți o ciocolată caldă. Oare ce s-a schimbat?
Răspunsul la această întrebare este unul simplu, dar totodată având atâtea dimensiuni în care te poți pierde. NOI, noi ne-am schimbat. Am crescut, nu mai suntem copii. Deși poate ducem dorul acelor vremuri pline de râsete, în vacanță ne dorim cel mai mult să ne reîncărcăm bateriile după câteva luni obositoare de școală. Așa că, în loc să scoatem copilul din noi, alegem să stăm toată ziua pe canapea, încercând să ne regăsim în viața unor personaje fictive, în loc să o trăim pe a noastră. Credeți-mă, dacă o faceți, nu este nicio problemă, m-am aflat și eu în aceeași situație de nenumărate ori, dar poate ar trebui să încercam să nu uităm în totalitate ce obișnuia să ne aducă fericire.
Nu e musai să întineriti cu vreo zece ani și să vă aflați pe o pârtie plină cu sănii, dar vă provoc să spargeți rutina măcar puțin. Iarna asta, în loc să vă atacați cu bulgări, puteți admira, de departe, dinăuntrul casei, fulgii de zăpada. În loc să îl așteptați nerăbdător pe moșul, gândiți-vă cum în viitor voi veți deveni persoana care va aduce bucurie și cadouri copiilor voștri. În loc să ieșiți cu prietenii în parc până când înghețați de tot, mergeți la târgul de Crăciun, admirați luminițele din oraș și beți ceva cald, îndulciți-vă sufletul cu o bucată de turta dulce și cu câteva colinde, retrăiţi câteva dintre senzațiile care obișnuiau să vă definească în perioada sărbătorilor.
Adolescența este semnificativă în dezvoltarea unui om, dar, din păcate, obișnuim să ne dorim o maturizare cât mai rapidă, în loc să ne bucurăm de toate aceste momente frumoase pe care le trăim încă de mici copii și până când ajungem la facultate. Trăiți momentul! Peste ani și ani o să vă aduceți aminte de aceste vremuri și o să regretați că nu ați profitat la maximum de ele! Creați amintiri! Serialele mai pot aștepta, dar copilul ascuns în inima voastră nu! Peste zeci de ani ne vom vedea din nou în contextul reîntâlnirii absolvenţilor. Atunci vom fi adulți, vom avea alte interese, iar copilăria va fi doar o amintire. Aștept să îmi spuneți, a meritat această schimbare?