Începi ca o lalea și termini ca un trandafir este expresia care mi-a rămas în minte după ce, Corina Belu, studentă la Universitatea din Bucuresti, la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, mi-a împărtăşit o parte importantă din povestea vieții ei, printr-o întâlnire neconvențională, mai exact, pe Zoom.

CB:Când am intrat în clasa a noua, eram ferm convinsă că eu nu o să ajung niciodată profesoară, deoarece provin dintr-o familie de profesori, dar, de-a lungul liceului m-am trezit dându-le meditații colegilor. Am realizat că îmi place să lucrez cu copiii, iar anul acesta m-am angajat astfel încât lucrez numai cu prichindei. Ei sunt highlight-ul săptămânii mele.

BHM:Cum este viața de student?

CB:Întrebi persoana greșită deoarece… a fost o incertitudine continuă. Am visat la cafele înainte de cursuri, la băieți drăguți, în schimb, ce am primit a fost orarul cu o săptămână înainte de începerea facultății.

BHM:Îți este dor de liceu?

CB:Da, mă așteptam ca la facultate, atunci când mă ridic pentru a adresa o întrebare să primesc un răspuns. Marea greutate cu online-ul este că noi suntem în serii de 150-170 de studenți. Am descoperit că există anumiți profesori care sunt absolut minunați, ar face orice pentru noi, dar avem și profesori care ridică tonul. Cred că este un echilibru în asta, dai de ceva supermișto, dar și de ceva nașpa.

BHM:Ce te motivează?

CB:Am avut zile în care îmi venea să plâng la liceu odată la cinci minute și am avut profesori care     m-au luat deoparte și m-au întrebat ce s-a întâmplat… astea sunt momentele care fac diferența, asta mă motivează.

BHM:Te-ai gândit să urmezi o facultate în străinătate?

CB:Da, am trecut și prin etapa asta, atunci când voiam să mă îndrept spre domeniul psihologiei. Dacă pleci, trebuie să fii pregătit să plătești cazarea, mâncarea, asigurarea de sănătate, toate astea pe lângă cursurile care, câteodată, au un preț dublu față de ceea ce plătim noi în țară.

BHM:Ai regrete în ceea ce privește viața de licean?

CB:În general, că nu am fost foarte vorbăreață. Au fost unele situații în care, dacă m-aș fi exprimat un pic mai liber și mai direct, aș fi avut șansa să schimb câteva lucruri legate de atitudinea mea și de perspective.

BHM:Te poți defini într-un singur cuvânt?

CB:Cum nu te poți defini printr-un singur simbol, nu te poți caracteriza nici printr-un singur cuvânt,  deoarece te schimbi. Nu vei fi întotdeauna aceeași persoană: începi ca o lalea și sfârșești ca un trandafir, este o călătorie.

BHM:Ce crezi că ai realizat până acum?

CB:Here comes the joke! Eu nu consider că am realizat nimic și apoi, vin oamenii ca mama sau ca cei alături de care lucrez, îmi bat puțin în geam și îmi spun că am realizat un articol, am luat un nivel nativ la engleză, am trecut de bac, am intrat la facultate, dau  meditații și am primul job la 18 ani.  

BHM:Ai o sugestie pentru cei care vor să aleagă această facultate?

CB:Le voi spune o chestie: anul viitor va fi foarte „frumos”. Rugați-vă să se dea examen de admitere și, dacă intrați la limbi străine, să fiți foarte bucuroși pentru că vor ști profesorii de unde și cum să vă ia!

BHM:Consideri că studiul suplimentar contează?

CB:Da, sunt foarte multe examene în sesiune și în momentul în care ai o materie pe care o frecventezi o dată pe săptămână și sunt 300 de studenți în același meeting, este aproape imposibil să capeți lămuriri, iar singura soluție care funcționează este să înveți de unul singur.

BHM:Ai timp și de altceva pe lângă cursuri?

CB:Depinde de săptămână. De multe ori, nu ajung să fac nimic altceva pentru că este epuizant, nu neapărat din cauza combinației facultate – muncă, ci,  pentru că ambele locuri sunt solicitante.

BHM:Ai un sfat pentru cei ce urmăresc revista?

CB:Sugerez să se ducă la o formă de consiliere, chit că vorbim despre consiliere psihologică sau educațională, vocațională. Este unul dintre cele mai bune lucruri pe care le pot face pentru ei. E bine să știe că au un loc al lor unde se pot exprima liber, un „safe heaven of sorts”.  Tocmai pentru că am avut susținerea necesară, acum mă simt bine cu mine.