Iarna aduce odată cu ea, pe lângă nămeți și ciocolată caldă, mirosul de portocale și cozonaci ce învăluie toată casa și cele mai frumoase momente ale anului, momente ce sunt reprezentate de timp petrecut împreună cu familia și cei dragi. Crăciunul, sărbătoarea magică ce aduce în tot orașul lumina beculețelor, brazi frumos împodobiți atât în case, cât și în locuri publice, colinde, dar nu în ultimul rând frumoase amintiri și trăiri împreună cu familia. Crăciunul este despre asta, despre a dărui și a primi, despre a fi un om mai bun. Astfel, am avut minunata ocazie de a-i lua interviu doamnei profesoare de fizică, Camelia Petrică, ce a împărtășit sentimentele și amintirile sale legate de această sărbătoare.
BHM: Ce vă amintiți prima dată când auziți cuvântul „Crăciun”?
CP: Cea mai dragă amintire pe care o am este de când l-am avut pe primul băiat, s-a umplut casa de bucurie, a fost un sentiment magic și de atunci percep altfel sărbătorile deoarece a fost un moment unic. După ce l-am avut și pe cel de al doilea a fost și mai frumos, era entuziasmul extraordinar al copiilor, căutându-l pe Moșul cu zile, chiar săptămâni înainte. Încă am imaginea lor cocoțați în locuri în care nu mi-aș fi imaginat. Entuziasmul acesta, al copiilor, mi-a schimbat percepția despre Crăciun, chiar despre viață. Prima dată când aud acest cuvânt, Crăciun, mă gândesc la copii. De ce? Pentru că există crezul lor în Moș Crăciun, ce le aduce cadouri… e de neegalat. Faptul că ei cred că într-adevăr există cineva care vine special pentru ei și îl așteaptă un an de zile mi se pare fantastic. La adulți nu mai întâlnim inocența asta și bucuria…
BHM: Dumneavoastră ați crezut în Moș Crăciun în copilărie? Dar ați încercat să îl vedeți?
CP: Da, normal. Bineînțeles, stăteam și pândeam, mă prefăceam că dorm. Poate totuși îl vedeam sau îl auze. Și copiii mei făceau același lucru. Ba mai mult, făceau cu rândul, când unul dintre ei era treaz celălalt stătea la pândă. Îi auzeam din camera mea și lucrul asta mă amuza foarte tare.
BHM: Ce făceați în săptămâna Crăciunului în copilărie și adolescență?
CP: Împodobeam casa, e un sentiment foarte plăcut, chiar și un colțișor împodobit schimbă toată atmosfera din jur. Mă plimbam, îmi plăcea foarte mult atmosfera din oraș din timpul sărbătorilor.
BHM: Cum sărbătoriți anul acesta, ținând cont de pandemie, Crăciunul?
CP: Atâta timp cât am băieții cu mine, nepoțica, e suficient. Nici nu îmi trebuie mai mult. De sărbători cele mai frumoase momente sunt cu familia. Dacă familia este lângă mine, este perfect.
BHM: Care este cea mai frumoasă amintire de Crăciun din copilărie și adolescență?
CP: Cele mai frumoase amintiri au fost după ce am avut copiii, am perceput altfel, era un sentiment diferit. Eu oricum m-am bucurat de venirea sărbătorilor în felul meu. La fiecare vârstă te bucuri într-un anumit fel. Când eram în liceu, îmi amintesc cum ne întâlneam în oraș toți prietenii și mergeam să ne uităm la filme. Fiecare vârstă are preocupările ei. În afara de atmosfera de acasă, era viața de adolescent, era altfel.
BHM: Cum simțiți spiritul Crăciunului acum, în comparație cu cel din copilărie?
CP: S-au schimbat multe. Cât ești tânăr, copil și adolescent, ești fără griji și fără probleme, e doar bucuria sărbătorilor. Acum, ca adulți, părinți, se adaugă și grijile, facturile, cumpărăturile, grija ca și copilul să aibă tot ce îi trebuie și să îi poți oferi ceva ce are nevoie. Dar asta nu înseamnă că bucuria din suflet, pe care o avem de sărbători, dispare. Lăsăm la o parte și griji și problem, dar, mai întâi, toți părinții vor să rezolve aceste lucruri. Noi, părinții, ne bucurăm de bucuria voastră. Când vă vedem cum radiați de bucurie și veniți, ne luați în brațe, ne pupați și vă bucurați să ne vedeți, nouă nu ne mai trebuie nimic. Ne bucurăm de faptul că am reușit să fie totul perfect.
BHM: Simțiți diferit spiritul Crăciunului acum, față de cum îl simțeați în copilărie?
CP: Nu neapărat. Tot timpul sărbătorile au fost unul dintre motivele mele de a fi fericită și pozitivă. În sufletul meu, va rămâne mereu același sentiment călduros.
BHM: Care este mâncarea dumneavoastră preferată de sărbători?
CP: În primul rând, prăjiturile cu ciocolată. Apoi, îmi place foarte mult salata de boef, dar și o friptură. Atâta timp cât am prăjiturile cu ciocolată e de ajuns. Le ador!
BHM: Care este colindul dumneavoastră preferat, pe care îl ascultați în fiecare an ?
CP: Fiecare colind are ceva aparte, fiecare colind dăruiește freamătul sărbătorilor, nu pot să spun că am un colind preferat, toate sunt foarte drăguțe. Când era târgul de Crăciun și mergeam de la o tarabă la altă, fiecare cu alt colind, mie îmi plăcea.
BHM: În copilărie mergeați la colindat?
CP: Da, când eram mica, împreună cu verișoara mea, mergeam la bunica și o colindam. Ne sculam dimineața, îmi aduc aminte ce ierni înzăpezite, abia înotam prin nămeți. Era superb.
BHM: Când și cum împodobeaţi bradul?
CP: Al doilea băiat a fost mai năzdrăvan și am fost nevoiți să cumpărăm brad artificial și încercam să luăm globuleţe care să nu fie de sticlă, pentru că făcea ce făcea și bradul se dărâma. De aceea, puteam să împodobim bradul de Moș Nicolae, toată casă era împodobită de la Moș Nicolae. În fiecare an, cumpăram ornamente diferite, mergeam cu el, iar el le alegea.
BHM: Care este cel mai frumos cadou pe care l-ați primit de Crăciun?
CP: Cele mai frumoase cadouri le-am primit de la băieții mei. Nu cadourile în sine, cât felul în care îl dăruiau, îmi spuneau că sunt cea mai frumoasă mămică și că mă iubesc la nebunie. Nu conta ce îmi dădeau, aveau așa un fel de a o face și vorbeau din tot sufletul și mă strângeau amândoi în brațe. Pentru mine a fost foarte important faptul că venea de la ei și îmi spuneau lucruri cu inocența lor în glas.
BHM: Ce v-a plăcut mereu la această sărbătoare?
CP: Îmi place totul, absolut totul. Dar și pentru faptul că e vacanță. Mi-am păstrat meseria, pentru că îmi place foarte mult să lucrez cu copiii și îmi plac foarte mult vacanțele, puse în momentele în care chiar ai nevoie să stai cu familia.