Fast fashion – în traducere liberă „modă rapidă” reprezintă o industrie foarte profitabilă, bazată pe imitarea modelelor vestimentare ale marilor case de modă și producerea lor în masă la prețuri foarte mici, încurajând consumul. De ce te-ar interesa?

În primul rând, îi ești victimă. Cum? Dacă în momentul acesta îți deschizi dulapul și începi să privești etichetele hainelor, vei citi nume precum H&M, Zara, Mango și restul magazinelor pe care le găsești într-o sâmbătă în mall. Bun, care e problema? Ai auzit de Bangladesh? Este o țară din sudul Asiei în care principala sursă de venit a locuitorilor se bazează pe industria textilelor. Până acum totul sună în regulă. Oamenii muncesc, își câștigă existența decent. Numai că nu este așa. Sunt plătiți cu treizeci de cenți pe oră, lucrează în condiții inumane, sunt expuși la substanțe extrem de toxice, câștigând 33$ pe lună, forțați să lucreze până la 16 ore pe zi. Angajatelor nu li se acordă acces la concediu de maternitate. Pentru ce? Pentru colecțiile de haine noi care se vând în 48 de ore și au nevoie de până la 12 ani pentru a putea fi reciclate.

Când vedem o etichetă verde nu ne dăm seama ce simbolizează cu adevărat. „A recicla”  înseamnă „prelucrarea anumitor deșeuri în vederea refolosirii lor”, dar știai că doar 1% din hainele date spre reciclare ajung să fie cu adevărat reciclate? Dacă ne-am purta hainele cu trei luni mai mult înainte să le aruncăm, am putea să reducem consumul de apă și amprenta de carbon cu până la 10%.  Substanțele folosite drept coloranți pentru materiale sunt aruncate în râurile, care cândva reprezentau inima unor sate din China, în care acum oamenii mor de cancer și alte boli cauzate de toxinele care au ajuns în orice a atins apa de culoare roșie, verde, neagră. Tot pe tema apei ar trebui să știm că pentru fabricarea unei singure perechi de jeanși sunt folosiți până la 4000 de litri de apă. Tu câte perechi ai?

Îți donezi hainele, să se mai bucure și altcineva de ele? Trăiești o minciună căci 85% din hainele donate ori ajung în depozite de deșeuri, ori sunt cumpărate de țări aflate încă în dezvoltare și vândute din nou sau iar aruncate. Probabil că H&M a uitat să menționeze asta în videoclipul unei campanii de modă sustenabilă care promova transparența: o femeie mulțumită că își poate trimite copilul la școală, oameni de afaceri care spun că economia înflorește și comentariile – dezactivate. Mare parte din brandurile deținute de Inditex Group (Stradivarius, Bershka, Pull&Bear, Massimo Dutti) au fost sau sunt implicate în procese privind exploatarea copiilor ca forță de muncă, lucrători ținuți în condiții de sclavagism în Brazilia, salarii inuman de mici, ignoranță în ceea ce privește efectele pe care producerea în masă a hainelor le au asupra mediului, indiferență pentru drepturile animalelor; în asemenea situații se regăsesc și Victoria’s Secret, Primark, C&A, FOREVER21, NewYorker, Zaful.

Ai auzit de Rana Plaza? Acolo, în aprilie 2013,  o fabrică improvizată într-o clădire care nu a fost menită pentru asta, s-a prăbușit luând odată cu ea viețile a peste 1000 de oameni, mai exact 1127. Ce branduri produceau textile acolo în 2013? Mango (Spania), TEX (Carrefour, Franța), NKD (Germania). Lista completă a fost publicată după dezastrul în urma căruia a fost semnat Acordul de la Bangladesh care promitea că anulează principiul de „estetică peste etică”.

Acum, ce vei face tu? Ce poți face tu? Nu este la îndemâna oricui să ajungă la un thrift store sau un magazin de modă sustenabilă, iar magazinele din marile centre comerciale sunt mereu mai aproape… Vreau să te întrebi: dacă îmi cumpăr asta, cât timp o voi purta? Am nevoie de acest obiect vestimentar? Ce calitate are acest produs? Îl voi putea purta și anul viitor? Am cui să donez ce am deja acasă și să am încredere că nu ajunge în gunoi?

Nu ne putem promite că nu vom mai păși niciodată în magazinele de fast-fashion. Nu ne putem promite că vom achiziționa piese doar de la designeri locali sau doar haine al căror preț le reflectă și calitatea. În schimb, ne putem promite că ne vom întreba „Cine mi-a făcut hainele?”. A fost un copil forțat să stea într-o fabrică 12 ore sau o mamă care nu își poate hrăni familia din salariul muncit zi și noapte? A fost un tată care a rămas cu pielea permanent pătată de vopseaua care mi-a făcut mie tricoul albastru? Ție cine ți-a făcut hainele?