Este 2020 şi nu am discutat despre nicio producţie cinematografică nou lansată. Iată că aşteptarea a luat sfârşit! O comedie este ceea ne trebuia în aceste zile problematice, iar aceasta nu trebuie să fie ratată.
„Palm Springs” este o producţie Hulu şi reprezintă debutul regizoral al lui Max Barbakow. Se bazează pe un concept deja întâlnit în industria cinematografică, dar cu o viziune uşor diferită şi proaspătă. Nyles, interpretat de Andy Samberg, se află la o nuntă alături de prietena sa, Misty, şi de la început ni se sugerează că relaţia dintre cei doi nu este în cea mai bună stare. În acea seară o întâlneşte pe Sarah, jucată de Cristin Milioti, o fată nu prea apreciată sau bine văzută de familia ei: închisă, sceptică şi care adoră să bea vin. Cei doi descoperă o peşteră misterioasă, cu o lumină portocalie şi sunt atraşi înăuntru doar pentru a realiza că retrăiesc aceeaşi zi la nesfârşit.
Aşa cum am menţionat, premiza nu se bazează pe o idee originală, Groundhog Day şi Edge of Tomorrow fiind două dintre cele mai bune exemple care valorifică acelaşi concept. Alături de scenaristul Andy Siara, Barbakow şi-a exprimat propria viziune asupra sub-genului, filmul fiind o comedie romantică de bună calitate, fără să se simtă previzibilă sau plictisitoare. Umorul e natural şi menţine filmul interesant şi plăcut de urmărit pe tot parcursul celor 90 de minute. Luate împreună, aceste elemente contribuie la creionarea cu stil şi profunzime a relaţiei dintre Nyles şi Sarah. Cei doi se potrivesc de minune, iar actorii au o chimie superbă. Venind din lumea sitcom-urilor („Brooklyn Nine-Nine” şi „How I Met Your Mother”), n-a fost nicio dificultate să fie carismatici şi uşor de adorat pe micul ecran.
A fost interesant modul în care filmul explorează acea lume. Sunt explicate regulile buclei temporale în care sunt blocaţi cei doi, iar abordarea lui Nyles asupra situaţiei este intrigant portretizată. Încă de la început, e prezentat ca fiind obişnuit cu eternitatea zilei pe care o trăieşte de un timp îndelungat, încearcă tot felul de lucruri, inclusiv să se culce cu oricine apucă de la nuntă (chiar şi un cavaler de onoare), conştientizând în acelaşi timp că totul este lipsit de însemnătate sau de impact emoţional. Odată ce ajunge Sarah să rămână şi ea în bucla temporală, totul se schimbă drastic; nu doar pentru ea, având primul contact cu un astfel de impediment, dar şi pentru el. Ataşamentul emoţional începe să prindă contur în mintea lui Nyles, simţindu-se foarte fericit alături de personajul lui Milioti, indiferent de defectele fiecăruia.
Am apreciat faptul că structura scenariului nu-i urmăreşte pe actorii principali întotdeauna împreună. Sunt explorate perspectivele individuale ale fiecăruia asupra zilei eterne: Nyles să se gândească la sentimentele sale faţă de Sarah, în timp ce ea cercetează clipuri pe internet pentru a căuta calea de evadare din acest vis fără sfârşit.
Însă cei doi nu sunt singuri. Al treilea personaj intrigant al producţiei este Roy (J.K. Simmons), blocat, de asemenea, în acel „time loop”, mulţumită lui Nyles. Încearcă să se răzbune şi scenele în care îşi face simţită prezenţa sunt în simbioză cu umorul de bună calitate. Relaţia mai ciudată dintre cei doi este scrisă cu la fel de multă pasiune de Andy Siara şi arată nişte probleme familiale serioase, realizate de Roy după „săptămâni de experienţă” petrecute în bucla temporală. Ca şi în rolul din „Juno”, J.K. Simmons a făcut o treabă minunată.
Prin urmare, Max Barbakow şi-a început cariera de regizor, călcând cu dreptul. Un film simplu, distractiv, care a ştiut neaşteptat de bine să jongleze cu această premiză, nu la fel de mult ca şi „Groundhog Day”, dar într-un stil caracteristic. Ajută considerabil chimia dintre Samberg şi Milioti să te ţină interesat şi captivat de producţia în sine. Cele două relaţii de prietenie prezente sunt frumos conturate printr-un scenariu bine structurat, iar umorul presărat pe alocuri completează superb un pachet comico-romantic de calitate. M-am bucurat nespus de mult să îi văd pe Samberg şi Milioti lucrând împreună, iar carisma lor contribuie mult la portretizarea profundă şi eficientă a unor personaje intrigante. Nu vă aşteptaţi la un produs nemaivăzut. Uitaţi-vă cu mintea deschisă şi e posibil să găsiţi ceva atractiv în filmul ăsta!